DESCHIZAND POARTA DRAGONULUI 5

Qigong

După câteva zile de practică progresase considerabil în această practică a şezutului.

Într-o zi Călătorul Seninătăţii Pure îl chemă pe Wang Liping şi-l întrebă ce obţinuse din practică. După

ce îi dădu un raport detaliat al procesului şi experienţelor sale, tânărul spuse în final: „Nu pot să elimin

gândurile haotice din creierul meu şi nu pot obţine nemişcarea. Te rog, învaţă-mă o metodă de a reuşi acest

lucru.”

Aceasta era exact ceea ce avea de gând bătrânul vrăjitor. „Pentru a îndepărta gândurile haotice” îşi

începu el răspunsul, „întâi foloseşte o apreciere formală pentru a trata situaţia. De îndată ce apare un gând haotic

apreciază-l imediat: fie declară-l corect, fie declară-l greşit sau declară că nu-i mai permiţi să continue. Făcând

această determinare, opreşte-te imediat şi nu permite reflectării să continue la nesfârşit. Apoi gândurile haotice

vor dispare de la sine; acesta este modul în care poţi intra în nemişcare.”

Întorcându-se în camera întunecată, Wang Liping se aşeză cu picioarele încrucişate, corectându-şi corpul

şi domolindu-şi respiraţia, şi începu să-şi liniştească mintea. Acum, când era asaltat de gânduri haotice folosea

această metodă pentru a scăpa de ele. După ce repetă acest proces de mai multe ori descoperi că funcţiona foarte

bine. Liping se simţi fericit. După încă câteva zile de practică aceste gânduri haotice deveniră din ce în ce mai

rare în fiecare zi, tinzând încetul cu încetul să se evapore pe măsură ce exerciţiul intrării în nemişcare avansa

treptat. Avea numai 13 ani, cu puţină experienţă în lume şi relativ puţine dorinţe - deci mintea sa era mai pură şi

mai inocentă decât a unui adult obişnuit - şi, cu toate acestea, tot trebuia să scape de gândurile haotice care-i

apăreau.

După de şapte ori câte şapte zile de stat în magazia întunecată, Wang Liping acumulase o oarecare

experienţă în şezutul în linişte şi învăţase un exerciţiu eficient. În acest moment el învăţase cea mai importantă

parte a exerciţiului „penitenţei” iar natura sa interioară sălbatică era în mare măsură ţinută în frâu. Acum în

vorbirea şi comportamentul zilnic se manifesta ca un copil al Căii. În decurs de câteva luni era ca şi cum s-ar fi

transformat într-o altă persoană.

În zilele lucrătoare Wang Liping continua să meargă la şcoală pentru a nu-şi neglija educaţia obişnuită.

După şcoală el mergea să-i viziteze pe maeştrii taoişti pentru a-şi practica exerciţiile.

La început, părinţii lui Liping erau îngrijoraţi de schimbarea apărută în fiul lor, dar când descoperiră

motivul îşi dădură seama că cei trei bătrâni aveau un caracter impecabil: ei vindecaseră rănile băiatului, îl

învăţaseră exerciţii spirituale şi-l iniţiaseră în adevărata Cale. Când aflară toate acestea părinţii lui Liping fură

mai mult decât uşuraţi: erau pe deplin încântaţi.

17

Ca să ne întoarcem la poveste, după ce Wang Liping stătuse de şapte ori câte şapte zile în magazia

întunecată cei trei maeştri îl chemară la ei. „Astăzi”, începu Călătorul Seninătăţii Pure, „îţi vom da o nouă lecţie.

Stai în această cameră timp de patru ore. După ce termini, poţi pleca acasă.”

După patruzeci şi nouă de zile de stat în întuneric, Liping se gândi că, în mod sigur, nu va avea probleme

să stea patru ore. Închipuindu-şi că era doar un test, el se sui pe o platformă şi se aşeză în poziţia lotus cu faţa la

profesorii săi. După ce-şi corectă poziţia cum trebuie închise ochii şi începu să stea liniştit.

În prima oră Wang Liping stătu nemişcat ca o statuie din piatră. Trecu o altă oră şi încă rămase ferm.

Totuşi, după aceasta, el trebui să-şi adune toate forţele întrebându-se când se va termina timpul, spunându-şi că

va trebui să stăruie întrucât învăţătorii săi îl priveau.

Minutele abia se scurgeau. Picioarele lui Liping începură să amorţească, la fel ca prima dată când

practicase statul cu picioarele încrucişate. Coapsele îl dureau şi se umflaseră, dar şoldurile îl mai ţineau încă şi

atâta vreme cât îşi menţinea talia dreaptă nu avea probleme. Totuşi, după o vreme până şi oasele şoldurilor

începură să-l doară, pieptul şi spatele inferior începură să ardă şi întregul său trup se acoperi de transpiraţie.

Picături mari de sudoare îi curgeau în timp ce lupta să-şi menţină poziţia verticală, şi în cele din urmă tânărul îşi

pierdu cunoştinţa şi căzu.

„Stai drept!” tună Wang Jiaoming, Călătorul Seninătăţii Pure, ca un instructor de armată.

Revenindu-şi, tânărul învăţăcel se aşeză din nou, dar picioarele sale erau atât de amorţite încât nu le putu

încrucişa.

„Întoarce-te la poziţia cu două picioare încrucişate”, îi ceru din nou mentorul.

Dar picioarele lui Liping nu urmau nici măcar ordinele sale; era dezorientat. Cei doi mentori luară o

frânghie şi îi legară o mână de câte un picior, aşezându-l în poziţia corectă pentru a putea continua să stea cu

picioarele încrucişate.

Deşi era încă un copil, tânărul Wang Liping avea o voinţă puternică. Ochii săi erau plini de lacrimi, dar

refuză să le dea drumul. Scrâşnind din dinţi, se aşeză la loc. Mai târziu, în viaţă, ochii i se vor umple din nou cu

lacrimi când va vorbi cu recunoştinţă de eforturile pline de abnegaţie, de severitatea necruţătoare şi de blândeţea

spirituală a învăţătorilor săi taoişti.

După şase luni de antrenament riguros, tânărul Wang Liping îşi încheie practica fazei „penitenţei”. El

putea acum să stea liniştit toată ziua şi toată noaptea cu trupul stabil şi mintea tăcută, insensibil la perturbări atât

în exterior cât şi în interior.

18

3

Concentrarea spiritului vital

Conform declaraţiilor maestrului Wang Liping, întreaga durată a antrenamentului său poate fi împărţită

în nouă stadii. În acest moment al povestirii el se afla în al doilea stadiu, care implică colectarea minţii şi

dezvoltarea naturii esenţiale. Aceasta muncă are încă legătură cu rafinarea esenţei interne a minţii, dar este dusă

la un nivel mai înalt şi mai dificil decât „penitenţa”; cerinţele sale sunt mai stricte, iar condiţiile externe ale

practicii sunt încă şi mai dificile. Scopul este de a-l face pe practicant să concentreze spiritul vital, folosind

concentrarea unificată a întregului spirit pentru a analiza micile modificări ce au loc în corp, producând

capacităţi extraordinare de tip obişnuit.2

Pentru acest exerciţiu, mentorii l-au mutat pe Wang Liping într-o groapă în pământ. Groapa era îngustă,

întunecoasă şi umedă, fără o prea bună circulaţie a aerului. În mod normal aceasta nu ar fi considerată un loc

potrivit pentru exersare, dar cei trei vrăjitori au avut un motiv foarte întemeiat pentru a găsi acest loc, astfel ca

ucenicul lor să poată sta şi face lucrarea sa internă. Nu era vorba doar de a folosi un mediu ostil pentru

dezvoltarea unui caracter deosebit, după cum s-ar putea deduce; principiul utilizării unor medii neprielnice are o

motivaţie mai mult pozitivă.

Groapa, coborând adânc în pământ, era întunecoasă şi umedă. Putea fi folosit principiul aici? Suprafaţa

terestră şi adâncimea corespund ambele elementului pământ din cadrul celor cinci elemente, deci energia

pământului este dublată. Umbra şi întunericul sunt extremele yin-ului, iar când yin-ul îşi atinge extremele, apare

yang-ul. Umezeala, ce reprezintă sursa vieţii, corespunde elementului apă din cadrul celor cinci elemente. Atât

în aranjarea primară, cât şi în cea temporală a celor opt trigrame din I Ching sau Cartea Schimbărilor, apa şi

pământul se află în partea de jos. În Tradiţiile Schimbărilor, se spune: „Desăvârşită este fundaţia creatoare a

pământului; toate fiinţele trăiesc întreţinute de pământ, care acceptă în concordanţă cu ceea ce primeşte de la

cer. Pământul este dens şi susţine creaturile; virtuţile sale sunt fără margini, îmbrăţişarea sa este cuprinzătoare,

iar gloria sa este măreaţă, astfel încât toate lucrurile înfloresc.”

În Dao De Jing se spune „Calea ascultă Natura”, şi se recomandă vacuitatea tăcută şi menţinerea

centrării, ambele fiind virtuţi asociate pământului. În simbolul trigramei pentru apă din I Ching, yin-ul

înconjoară prin exterior, iar yang-ul se află în centru, reprezentând „yang-ul cufundat în yin, gol în exterior şi

plin în interior”. În Tradiţiile Schimbărilor se vorbeşte despre: „A trece prin dificultăţi pline de primejdii fără aşi

pierde credinţa, depăşindu-le cu succes cu ajutorul fermităţii şi echilibrului”. Acesta părea a constitui un

argument pentru ca cei trei vrăjitori să folosească o groapă în pământ pentru a-l antrena pe Wang Liping. De

partea sa, bineînţeles, tânărul învăţăcel nu avea nicio bănuială cu privire la intenţia învăţătorilor săi de a-l pune

acolo.

Sărind în groapă, Liping aprinse beţişoare parfumate în fiecare din cele patru colţuri, după instrucţiunile

primite. Micuţa cavernă se umplu rapid cu fum, iar tânărul se aşeză şi începu să-şi practice exerciţiile interioare.

La început Liping fu în stare să stea calm şi liniştit, dar nu după mult timp fumul deveni atât de dens,

combinat cu umezeala şi vaporii răcoroşi ce atârnau greu în aer, încât îi deveni dificil să respire. În final natura

sa primitivă îşi pierdu din nou răbdarea şi strigă „Mă sufoc!”. Spera că învăţătorii îl vor lăsa să iasă din groapă,

dar Wang Jiaoming îi spusese deja să urmeze instrucţiunile cu stricteţe, fără nicio obiecţie. În această privinţă

ştia că dacă nu ar fi ascultat ar fi fost pedepsit cu severitate. Tot ce putea să facă era să urmeze cursul prescris de

mentorul său.

Îi era greu să stea cu picioarele încrucişate, închis în groapa rece şi întunecoasă şi sufocându-se.

Închipuindu-şi că mentorul său deja îl închisese şi nu s-ar mai fi întors, Liping se hotărî să-şi schimbe poziţia şi

să-şi relaxeze puţin corpul. Astfel că se rezemă de o latură a gropii şi îşi întinse braţele şi picioarele.

2 Se referă la un tip specific de capacităţi, care apar la începutul antrenamentului; ele sunt considerate „obişnuite” (n.tr.).

19

Tocmai ce se aşezase confortabil şi, ca într-o clipă, o schimbare total neaşteptată avu loc în înfăţişarea

gropii chiar dinaintea ochilor lui Liping. Dintr-odată păru mare ca o sală de ceremonii, şi luminată puternic.

Marele maestru şi cei doi mentori ai săi stăteau în faţa lui cu un aer şi o înfăţişare a unor oameni aparţinând unor

tărâmuri nemuritoare. Faţa marelui maestru era roşie. Cu o voce solemnă el spuse: „Ce tupeu! Un copil

mediocru ca tine îndrăzneşte să se prostească în faţa unor oameni ca noi? Cum crezi că ne poţi păcăli? De vreme

ce ai devenit discipol, trebuie să-ţi respecţi angajamentul. Fie că profesorul este sau nu prezent, trebuie să-ţi

aminteşti aceasta, în inima ta. Metodele de realizare a Căii sunt transmise verbal de către învăţători, dar ţi se

cere să le cultivi în mod serios în trupul tău. În situaţia ta de acum, dacă nu elimini cât de curând posibil

toxinele şi tendinţele de abatere de la datorie din inima ta, şi nu îţi linişteşti spiritul şi îţi dezvolţi natura, cum

poţi realiza tu Calea?”

Terminându-şi discursul, marele maestru îşi închise ochii. Unul din mentori ridică o riglă dar nu o

coborî. Celălalt mentor scoase o frânghie, dar se opri aici. Wang Liping îngenunche în grabă şi scoase un strigăt

de iertare promiţând că nu va mai fi atât de obraznic.

Când îşi ridică din nou capul Liping nu văzu decât interiorul gropii, înghesuit, întunecos, umed şi

sufocant ca înainte. Dar simţi o durere în palmele mâinilor şi îşi văzu picioarele legate strâns. Atunci îşi dădu

seama că marele maestru şi cei doi mentori ai săi îl pedepsiseră deja, într-un fel.

Împietrit de ruşine Liping înţelese acum cât de dezvoltate erau realizările maestrului şi mentorilor săi; el

îşi dădu seama şi că mintea sa nu fusese curăţată pe deplin, şi că se afla destul de departe de Cale. Încetă să mai

aibă iluzii şi să se laude cu inteligenţa sa limitată. El se întoarse din toată inima către Cale şi lucră la început

practica „colectării minţii şi dezvoltării naturii”, „rămânând în centru, liniştit şi gol.”

Când Wang Liping învăţă să stea cu picioarele încrucişate timp de patru ore în groapa umplută cu fumul

beţişoarelor, bătrânul maestru şi mentorii săi începură, în sfârşit, să-i transmită învăţăturile grupării Porţii

Dragonului din cadrul Şcolii Taoiste a Realităţii Complete, cunoscute sub numele de „Arta Exerciţiilor Interne

ale Capacităţilor Mentale Obţinute Prin Nestematele Spirituale Tradiţionale”. Pe măsură ce învăţa de la mentori,

Liping lucra la aplicarea acestor noi abilităţi în practică, astfel că eforturile sale îl conduseră treptat pe

Adevărata Cale.

Conform lucrării clasice a Nestematelor Spirituale, arta exerciţiilor interne ale capacităţilor mentale

reprezintă una din vechile metode taoiste folosite în munca internă. Doctrina sa este: „ieşirea din ciclul naşterii

şi morţii este pe primul plan, confortul şi viaţa lungă sunt pe plan secundar.” Trăsăturile sale speciale sunt

includerea atât a mişcării cât şi a nemişcării şi cultivarea atât a naturii esenţiale cât şi a energiei vitale. Această

artă are multe tehnici, simple şi uşor de practicat, formând în mod natural un sistem detaliat şi uşor de înţeles

pentru antrenarea capacităţilor fiinţei umane, în totalitatea sa.

Această învăţătură este de mult timp preţuită de către specialiştii în domeniu şi a fost păstrată doar în

memorie, fiind transmisă mai departe doar prin viu grai, în mod individual, de la învăţător la discipol; ea a fost

ţinută secretă, nefiind divulgată marelui public.

Arta Exerciţiilor Interne ale Capacităţilor Mentale Obţinute prin Nestematele Spirituale Tradiţionale este

împărţită în „trei exerciţii” şi „nouă metode”. Cele „trei exerciţii” sunt „Exerciţiile Celor Trei Nemuritori”,

adică exerciţii de şedere în linişte, exerciţii implicând mişcări externe, cunoscute sub denumirea de exerciţii de

echilibrare, precum şi exerciţii în somn, practicate de voie. Cele „nouă metode” se ocupă de dezvoltarea

capacităţilor mentale, oprirea procesului îmbolnăvirii, vindecarea bolilor, transmiterea conştienţei, stabilizarea

minţii, încheierea procesului naşterii şi morţii, deconectarea sufletului pământean şi primirea unor imagini.

Dintre aceste nouă metode, primele patru sunt metode pentru a-i ajuta pe oameni să-şi creeze fericirea;

ultimele cinci sunt metode pentru a-i înfrânge pe alţii şi metode pentru a-i controla pe alţii. Cea de-a patra

metodă, „transmiterea conştienţei” include, de asemenea, metode pentru a-i înfrânge pe alţi oameni.

 

20

Într-o zi, marele maestru şi cei doi mentori ai săi îl chemară pe Wang Liping si începură să-i explice

prima metoda a realizărilor Nestematelor Spirituale, şi anume dezvoltarea capacităţilor mentale. Zhang Hodao,

Călătorul Infinitului, spuse: „Această metodă a dezvoltării capacităţii mentale este o metodă de exersare în

nemişcare, cultivată îndeosebi în poziţia şezând cu picioarele încrucişate. Acum poţi practica această metodă,

întrucât ai învăţat elementele de bază ale acestei poziţii.

Această metodă a dezvoltării capacităţilor mentale este ea însăşi împărţită în nouă paşi. Primul pas

constă în vizionarea retrospectivă, întoarcerea în frageda pruncie. Al doilea pas constă în distincţia clară între

real şi ireal. Al treilea pas constă în dezvoltarea clarităţii spiritului. Al patrulea pas constă în cunoaşterea căii pe

care trebuie s-o urmezi. Al cincilea pas constă în a înceta să mănânci pentru a căuta viaţa. Al şaselea pas constă

în schimbarea în haine noi.