DESCHIZAND POARTA DRAGONULUI 6

Qigong

Al şaptelea pas constă în vederea prin mecanismul de funcţionare al naturii. Al

optulea pas constă în a întoarce timpul. Al nouălea pas constă în practica contemplării urcând către lună. Astăzi

îţi vei începe practica cu primul pas, vizionarea retrospectivă către frageda pruncie.”

Deşi nu dădea niciun semn, Wang Liping era încântat. „Nu-i de mirare că m-au pus să studiez atât de

mult timp şederea în linişte. Ce multe lucruri sunt de învăţat!”

Gu Jiaoyi, Călătorul Vidului Pur, continuă de unde rămăsese marele maestru. „După ce intri în

nemişcarea tăcută, stând cu picioarele încrucişate, de îndată ce gândurile haotice sunt eliminate şi atunci când

nemişcarea atinge punctul culminant, apare mişcarea. Apoi, diferite feluri de halucinaţii vor începe să apară în

creierul tău. Când vei închide ochii vei vedea imagini extrem de vii - păsări zburând pe cer, animale fugind şi

sărind pe pământ, flori, plante şi copaci ce cresc pe pajişti, oameni implicaţi în munca lor sau în alte activităţi.

Când apar asemenea imagini, ele nu sunt de fapt halucinaţii. Creierul începe să prezinte din nou scene reale pe

care le-ai văzut în trecut, deci este vorba de memorie.

Când oamenii obişnuiţi îşi amintesc evenimente din trecut, ei nu le văd atât de clar şi elocvent. Doar

după ce s-a atins realizarea în practica intrării în nemişcare este posibil să «vezi» clar în interiorul creierului.

Treptat, ar trebui să vezi lucruri petrecute cu mult timp în urmă, pe care nu le-ai putea scoate la iveală

doar prin puterea memoriei sau a aducerii aminte. Acum vei fi capabil să le vezi clar. Te poţi întoarce în trecut

până în copilărie, deoarece gândirea ta merge invers acum. Aceasta se numeşte «vizionare retrospectivă în

frageda pruncie». Când gândirea se întoarce în trecut noi spunem că este vorba de «retrospecţie», dar în realitate

este vorba de «contemplare», o vedere clară a imaginilor.

Nu te speria când apar astfel de scene. Trebuie să le laşi să se schimbe în voia lor. Este însă extrem de

necesar să le priveşti îndeaproape şi să le examinezi cu atenţie. Nu trebuie absolut deloc să le laşi să treacă prea

repede prin faţa ochilor, fără a le percepe în mod clar.”

„În regulă acum”, încheie mentorul, „mergi şi stai în gaura din pământ, linişteşte-ţi mintea şi observă ce

scene apar.”

Wang Liping se întoarse din nou în groapă şi se închise înăuntru. Aprinzând trei beţişoare parfumate, se

aşeză pe o grămadă de paie şi intră într-o stare de nemişcare. După aceste câteva zile de practică, Wang Liping

înţelese avantajele efectuării acestor exerciţii în groapă. Fumul beţişoarelor nu-l mai sufoca ci, în schimb, crea o

atmosferă eterică.

După o perioadă de şedere în linişte Wang Liping îşi simţi trupul devenind nimic. Înăuntrul creierului

său era un gol complet. Apoi, dintr-odată începură să apară imagini. Acestea nu erau asemănătoare cu cele ce-i

apăruseră înainte, pe când practica gândirea deliberată în camera întunecată. Acele imagini fuseseră formulate

în mod intenţionat de către minte; acestea apăreau în mod spontan. Era foarte reale, distincte şi clare.

Urmând instrucţiunile mentorului său, Wang Liping nu simţi niciun fel de teamă, ci urmări imaginile

îndeaproape, observând cum apăreau şi cum se modificau, înregistrându-le în memorie. Nu avea nici cea mai

mică idee în privinţa modului în care timpul şi spaţiul se pot modifica în acest mod: spaţiul se transforma întrun

miraj, iar timpul îşi inversa curgerea. Stând acolo în linişte, Wang Liping trecea de fapt prin experienţa

„vizionării retrospective, întoarcerii la frageda pruncie”.

21

Liping nu-şi dădu deloc seama cât timp trecuse dar, în cele din urmă, imaginile se estompară şi

dispărură. Atunci el îşi încheie exerciţiul şi ieşi din groapă. Afară văzu că deja se înnoptase de-a binelea; apoi

îşi dădu seama că şederea înăuntru durase patru ore. Totuşi, în timpul vizionării retrospective el văzuse multe

locuri şi evenimente ce se întindeau pe durata a câţiva ani.

Când Wang Liping le povesti învăţătorilor săi despre experienţele avute în contemplarea interioară, în

timpul acestei sesiuni de meditaţie liniştită, ei observară că tânărul era cu adevărat inteligent, sincer şi învăţa

repede. Încântaţi, ei îl îndemnară să continue să-şi practice exerciţiile pentru a obţine o stabilitate temeinică.

În ceea ce-l privea, după această experienţă, Wang Liping deveni din ce în ce mai atent în studierea

taoismului. Într-o zi când intră în groapă, la scurt timp după intrarea în nemişcare, cu ambii ochi privind spre

interior, el descoperi pe neaşteptate că era capabil să vadă totul în propriul său corp, din exterior spre interior.

Inima sa tânără era pură, şi nu simţi niciun fel de teamă, doar o senzaţie de mirare. Fără a deveni supărat sau

entuziasmat el continuă să contemple, observând fiecare detaliu.

Când termină acest exerciţiu, Wang Liping comunică celor trei maeştri viziunea sa interioară.

Schimbând priviri pline de înţeles bătrânii vrăjitori zâmbiră fără a spune nimic. Dându-şi seama că ei aveau

ceva de spus în privinţa experienţei sale, Liping le ceru un indiciu.

Călătorul Vidului Pur râse şi spuse: „Ai mai progresat în meditaţia liniştită. Acum deja ai intrat în al

doilea pas al metodei dezvoltării capacităţilor mentale, care este numit «distincţia clară între real şi ireal». Când

contempli interiorul propriului corp după ce intri în nemişcare, poţi vedea caracteristicile interne ale propriului

tău trup cu o claritate perfectă, chiar dacă ochii îţi sunt închişi şi te afli în întuneric deplin. Când acest lucru se

întâmplă, în niciun caz nu trebuie să devii surprins sau speriat, şi nu trebuie să faci nimic. Trebuie doar să

observi şi să distingi cu precizie. Vezi exact câte oase sunt în cap, ce formă au ele şi cum sunt îmbinate. Care

este forma organelor tale interne? Ce culoare au ele? Există pete? Îţi va fi de folos dacă poţi vedea limpede

aceste lucruri şi le poţi înregistra clar. Acest exerciţiu este esenţial când se pune problema diagnosticării şi

tratării bolilor. Oamenii pot arăta bine văzuţi din afară, dar când poţi vedea problemele interioare ale trupurilor

lor vei şti dacă sunt sau nu bolnavi, şi dacă sunt, unde anume se află acestea. Această metodă de exersare este

numită «distincţia clară dintre real şi ireal». Acum, de vreme ce ai acces la acest domeniu, ar trebui să continui

să practici, observând structura trupului tău, amintindu-ţi fiecare detaliu.”

După un moment de reflecţie tăcută, Călătorul Infinitului îşi reluă ideea. „După ce aceşti doi paşi sunt

încheiaţi”, începu el, “fundaţia lucrării tale interioare este asigurată, şi îţi va trebui mai multă înţelegere a

principiilor lucrării interne cultivate de vindecătorii din vechime.

Lucrarea interioară cultivă atât esenţa cât şi viaţa. Exerciţiile pentru esenţă cultivă spiritul, sufletul,

voinţa, conştienţa, nemişcarea profundă şi stabilitatea. Exerciţiile pentru viaţă cultivă energia, sângele,

vitalitatea, tendoanele, oasele şi pielea. Metodele de cultivare includ atât nemişcarea cât şi mişcarea. Ele sunt

sistematice şi regulate, dar sunt, totuşi, adaptabile, pentru a fi în concordanţă cu condiţiile naturale.

Practicile pentru sănătate ale grupării Poarta Dragonului se bazează pe tehnici străvechi pentru atingerea

longevităţii. Ele sunt modelate după principiile yin-ului şi yang-ului şi sunt ajustate logicii calendaristice. Yin-ul

şi yang-ul reprezintă constante ale cerului şi pământului; logica calendaristică reprezintă modul în care este

organizată igiena.

Lucrarea interioară a învăţăturilor Nestematei Spirituale include aspecte referitoare la cer, pământ şi

umanitate, folosite ca mijloace de îmbinare a yin-ului, yang-ului, celor cinci elemente şi celor opt trigrame

externe cu yin-ul, yang-ul, cele cinci elemente şi cele opt trigrame interne, în scopul cultivării lor. Această

lucrare reprezintă fundaţia pentru punerea bazelor şi cultivarea esenţei şi vieţii.

Cerul, pământul şi umanitatea reprezintă un univers; fiinţa umană individuală este, de asemenea, un

univers, un microcosmos. Toate schimbările din macrocosmos, din întregul univers exterior afectează

microcosmosul, micul univers al individului, şi toate schimbările din microcosmos corespund cu schimbările

din macrocosmos.

22

Practicile de rafinare cultivate conform modelului lunii învârtindu-se în jurul pământului au ca rezultat

un microciclu, care pătrunde prin cele trei trecători, trece prin poarta cerului, deschizând ochiul ceresc şi

coborând prin cele trei câmpuri. Când este deschis orificiul ochiului ceresc, vederea internă este posibilă.

Orificiul ochiului ceresc constă în trei puncte pe o linie, din afară spre înăuntru, combinându-se pentru a

forma «elixirul suprem». «Orificiul» se găseşte între sprâncene, «ochiul», în mod tradiţional cunoscut sub

denumirea de «nirvana» se găseşte în interior, iar «cerul», denumit şi «oglinda cerească», se găseşte în spatele

acesteia. Orificiul este în mod natural întotdeauna deschis, dar ochiul trebuie să fie cultivat; cerescul este

primordial. Orificiul este deschis, dar nu percepe obiecte. Ochiul percepe lucruri chiar şi când este închis,

văzând în ceresc. Acum, când orificiul ochiului tău ceresc este deschis, ai capacitatea vederii interne şi poţi

cultiva cu succes rafinarea în concordanţă cu ciclurile soarelui şi lunii. Aceasta este urmată de «emiterea în

exterior a energiei interne», care poate atrage către tine animale mici. Această practică este legată de munca la

cel de-al treilea pas al dezvoltării capacităţilor mentale, şi anume claritatea spiritului.”

În timp ce Călătorul Infinitului vorbea, Wang Liping asculta cu atenţie, atent şi fascinat, în profundă

tăcere interioară, dornic să nu piardă niciun cuvânt. Erau totuşi unele lucruri pe care încă nu şi le putea aminti,

pe care nu le putea înţelege. Călătorul Vidului Pur explică în detaliu până ce Liping le înţelese clar şi le

memoră.

Călătorul Vidului Pur vorbi apoi: „Motivul pentru care ţi-am spus dinainte despre «claritatea spiritului»

constituie o precauţie. Orice ar putea apare, nu-l lăsa să te sperie - trebuie să ai claritatea şi înţelepciunea

spiritului. În cei doi paşi anteriori scenele ce îţi apăreau erau în totalitate ale creierului tău sau erau percepţii ale

viziunii interne. În acest al treilea pas energia internă radiază în afară astfel încât animalele mici senzitive vor

veni către tine urmând energia, adunându-se în jurul tău. În acest moment nu trebuie sub nicio formă să te agiţi.

Nu-ţi fie frică şi nu le lua în seamă - doar lasă-le în pace. Deşi animalele vor veni direct către tine, ele nu-ţi vor

face niciun rău. Când îţi vei termina exerciţiul ele vor pleca. Aceste animale mici vor fi îndeosebi şoareci,

nevăstuici şi unele păsări. Ele sunt destul de inteligente şi au o senzitivitate ieşită din comun. Unele din ele îşi

aţintesc privirea către cer şi venerează luna, absorbind vitalitatea soarelui şi esenţa lunii, cultivând unele din

metodele inferioare de exersare, urmând Natura. Pur şi simplu comportă-te ca şi când nimic nu s-ar întâmpla.

Dacă nu le provoci, nu te vor deranja.”

Ascultându-l pe mentorul său vorbind despre asemenea lucruri Wang Liping cugeta: „Ce minunată e

lumea aceasta! Cine ar fi crezut că acele micuţe animale, care par oamenilor atât de drăguţe, au, de asemenea, şi

o senzitivitate ieşită din comun. Şi ele ştiu cum să caute misterele Naturii şi s-au gândit la nemurire. Extrem de

interesant!”

După aceasta, Liping cultivă pentru o vreme „distincţia clară între real şi ireal”. De îndată ce îşi văzu

limpede structura corpului său începu să practice exerciţiul emisiei externe, şi animalele mici veniră şi se

adunară în jurul său, ghemuindu-se lângă el ca şi când l-ar fi ascultat spunând poveşti interesante sau cântând

melodii încântătoare.

Urmând sfatul mentorului său, Liping nu le băgă în seamă pe micile creaturi. Cu o nestrămutată claritate

a spiritului, el îşi continuă exerciţiul. Când termină, fiecare animal se întoarse în vizuina sa şi niciunul nu-l mai

deranjă în vreun fel. De fiecare dată când se întâmpla acest lucru lui Liping îi venea să râdă, dar în inima sa mai

făcea un pas pe calea înţelegerii misterelor Naturii.

Când primii trei paşi fură încheiaţi mentorii îi prezentară lui Liping cel de-al patrulea pas, „cunoaşterea

căii pe care trebuie s-o urmezi.”

Care este înţelesul „cunoaşterii căii pe care trebuie s-o urmezi”? El se găseşte în fundaţia colectării

minţii şi hrănirii esenţei astfel încât să nu mai existe absolut deloc gânduri haotice şi să poţi avea capacitatea de

a contempla în interior şi a emite în exterior; în acest moment este necesar să avansezi în antrenarea conştientă a

gândirii la un nivel superior.

23

Gândirea efectuată în acest stadiu nu mai este gândirea constructivă deliberată practicată în camera

întunecată, nu este nici şirul de imagini văzute în cursul contemplării interioare din cadrul primilor doi paşi ai

metodei dezvoltării capacităţilor mentale. În acest exerciţiu, mai degrabă, se ridică o problemă specifică, se

determină rezultatul său şi se prezintă o metoda de soluţionare.

Acest exerciţiu al „cunoaşterii căii pe care trebuie s-o urmezi” nu înseamnă gândire haotică; este esenţial

să începi prin a pregăti subiectul sau problema centrală. Înainte de a te antrena pentru intrarea în nemişcare

creierul este plin de gânduri haotice, deci chiar daca ai dori să-ţi focalizezi mintea pentru a te gândi la o

problemă anume, este foarte dificil de realizat acest lucru. Dar după ce te-ai antrenat pentru intrarea în

nemişcare gândurile haotice sunt îndepărtate, iar puterea creierului tău este de zece, o sută, chiar o mie de ori

mai bună ca înainte.

Subiectul stabilit pentru acest exerciţiu nu este urmărit retrospectiv ci, mai degrabă, în perspectivă. Când

problemelor ce apar în cursul vieţii nu li se pot găsi rezolvări prin mijloace obişnuite şi, cu toate acestea,

necesită soluţionare, ele sunt acum avute în vedere prin acest exerciţiu şi se caută o cale de rezolvare. Acest

antrenament al puterii creierului sau al gândirii, este numit „cunoaşterea căii pe care trebuie s-o urmezi”.

„Calea pe care trebuie s-o urmezi” se referă la o problemă urgentă care îţi apare şi care necesită

soluţionare; aceasta, bineînţeles, ca un prim pas. Este nevoie de antrenament suplimentar când se pune problema

determinării căii pe care trebuie s-o urmezi în cazul unor probleme mai cuprinzătoare şi pe termen lung. Cu

toate acestea, primul pas al „cunoaşterii căii pe care trebuie s-o urmezi” constituie realizarea de bază, extrem de

importantă pentru dezvoltarea ulterioară.

Principiul esenţial al metodei dezvoltării capacităţilor mentale este folosirea sa în vindecarea bolilor şi

ajutorarea oamenilor, aşadar „cunoaşterea căii pe care trebuie s-o urmezi” este utilizată îndeosebi pentru

vindecare. Când o examinare în timpul zilei nu scoate la iveală o imagine clară a unei boli sau un mod de

vindecare, atunci acest exerciţiu se efectuează la mijlocul nopţii, avându-se în vedere problema specifică pentru

a realiza o examinare mai îndeaproape a simptomelor şi a găsi o metodă de tratament.