DESCHIZAND POARTA DRAGONULUI 9

Qigong

De la aceşti copaci foarte obişnuiţi ai lumii naturale, Wang Liping

fu în cele din urmă capabil să extragă şi să absoarbă capacităţi neobişnuite.

32

Copacii sunt cele mai mari plante; aşa cum copacii pot fi clasificaţi după afinitatea lor cu cele cinci

elemente, la fel este şi în cazul altor plante care conţin, de asemenea, energie vitală şi pot fi utilizate în

exerciţiile taoiste. Depinzând de propria lor condiţie fizică şi nevoie de putere, practicanţii folosesc o formă

specifică de exerciţiu de echilibrare pentru a absorbi acea energie vitală, făcând schimb de corpuri subtile.

Ca şi plantele, animalele pot fi de asemenea diferenţiate în funcţie de cele cinci elemente, şi oamenii pot

folosi relaţia cu ele pentru a se cultiva. Mentorul lui Wang Liping îi dădu instrucţiuni specifice de exersare cu

fiecare specie.

Într-o zi, Călătorul Vidului Pur îl chemă la el pe Liping. Arătând către un coş aşezat pe pământ, el spuse:

„Este ceva în coş. Priveşte cu atenţie!”

Privind încordat printre nuiele, Liping văzu un şarpe lung încolăcit în coş, ridicându-se către capac. În

mod inconştient, el tresări. Oamenii din nord nu sunt obişnuiţi cu şerpii şi e posibil să se sperie când văd unul.

Wang Liping îşi întrebă mentorul de ce adusese şarpele. Bătrânul vrăjitor îi răspunse că îi era de folos, pentru a

efectua exerciţii cu el. Liping nu înţelese ce voia el să spună.

Învăţătorul îi explică faptul că cel mai subtil exerciţiu de echilibrare îl reprezintă cultivarea duală, care

necesită un partener de un anume fel. Nu există nimic în lumea triplă care să nu poată fi un obiect sau un

partener în cultivarea duală. Şarpele este un gen de animal care de obicei trăieşte în locuri umbroase, reci şi

umede, astfel că natura sa este yin extrem. Cultivarea duală cu un şarpe face posibilă dezvoltarea unor capacităţi

extraordinare în trupul uman.

Când bătrânul vrăjitor termină această explicaţie Liping văzu cum gura sa se strâmbă emiţând un sunet

ciudat, asemănător cu sâsâitul unui şarpe. Şarpele se aşeză imediat în coş, liniştit şi complet imobil.

Îndrumându-şi discipolul să nu aibă teamă în lucrul cu şarpele, bătrânul vrăjitor îl învăţă pe Liping o metodă de

exersare duală. După câteva zile de practică Liping experimentă trăiri extraordinare.

Într-o noapte cu lună strălucitoare Călătorul Vidului Pur îl duse pe Liping la deschizătura acoperită cu

muşchi a unei micuţe peşteri din munte. Ordonându-i ucenicului său să stea la o oarecare distanţă de peşteră,

bătrânul vrăjitor începu să scoată un sunet. Nu după mult timp şerpi de toate mărimile ieşiră afară din locurile

lor ascunse, târându-se din toate direcţiile către gura peşterii. Liping văzu şerpii oprindu-se lângă peşteră,

sclipind cu o lumină rece sub lună, încolăcindu-se pe pământul acoperit cu muşchi, scoţându-şi limba din când

în când.

Fără a-i mai fi frică, Wang Liping se linişti mai întâi. Mentorul său îi spuse să exerseze în maniera în

care îl învăţase, aşa că Liping luă postura potrivită şi începu să lucreze. Închizându-şi ochii, el se bază doar pe

senzaţiile interne pentru a exersa împreună cu şerpii.

Şerpii, o duzină sau mai mulţi, începură să-l înconjoare pe Liping, mişcându-se cu toţii în aceeaşi

direcţie, urmând mişcările mâinilor şi ale energiei sale. La început mai încet, ei măriră viteza, apoi treptat

încetiniră din nou; iar apoi începură să danseze şi să zburde, sclipind în lumina lunii.

Liping schimbă apoi tehnica pe care o utiliza. Imediat şerpii se opriră din ţopăit, căzând fără nicio

mişcare la pământ, în final devenind atât de ţepeni încât efectiv păreau morţi.

Când trecuseră patru ore şi se făcuse momentul ca Liping să-şi încheie exerciţiul şerpii îşi reveniră şi

plecară, fiecare îndreptându-se spre direcţia din care venise. Văzând că Liping stăpânise tehnicile acestui

exerciţiu, mentorul său, care stătuse acolo urmărindu-l tot timpul, simţi un val de fericire în inima sa.

Mai târziu, Călătorului Vidului Pur îl învăţă pe Liping metode de a lucra cu alte animale precum

bursuci, nevăstuici, şoareci, şi alţii. Liping practică cu fiecare dintre acestea pe câmp, noaptea, până când

stăpâni toate aceste metode.

Toate exerciţiile cu animale mici sunt practicate noaptea deoarece animalele sunt entităţi de yin pur şi

sunt în principal nocturne. Dar aceste mici ghemuri de conştienţă vitală au multă energie spirituală; uneori ele

33

pot fi văzute venerând luna în nopţile liniştite şi fără vânt, iar unele din ele au obţinut realizări în exerciţii de

dezvoltare.

Conform teoriei şi practicii taoiste a celor trei tărâmuri, fiecare lucru viu cu formă şi substanţă are o aură

de forţă eterică. Dar aceasta înseamnă încă a privi problema de pe nivelul celui mai de jos dintre cele trei

tărâmuri – cel al oamenilor, evenimentelor şi lucrurilor. Dacă ne ridicăm mai sus la nivelul de mijloc al celor

trei tărâmuri – cerul, pământul şi omenirea – modul de existenţă al evenimentelor şi fenomenelor se ridică la un

nivel şi mai înalt, şi întâlnim această problemă imediat. Acesta este nivelul la care îşi are logica profundă

seriozitatea cu care budiştii şi taoiştii privesc uciderea.

Într-o noapte clară, cu lună strălucitoare, Călătorul Infinitului anulă exerciţiile de la mijlocul nopţii. În

locul lor el îi conduse pe ceilalţi vrăjitori şi pe tânărul lor ucenic în josul muntelui pe o colină aflată la cotitura

unui râu. Aţintindu-şi privirea fix pentru o vreme, în cele din urmă Călătorul se întoarse către discipolii săi şi

spuse: „Vedeţi energia de pe această colină?” Ceilalţi doi Călători spuseră că vedeau o energie albastră, foarte

puternică.

Acum, bătrânul maestru îi spuse lui Wang Liping: „Acest loc este foarte bun. Exerciţiile yin şi yang se

contopesc, se combină aici. Când energia pură se ridică pe munte sunt create cele mai bune condiţii pentru

lucrarea de rafinare. Să ne facem exerciţiul aici.”

Apoi marele maestru îi făcu lui Liping o descriere detaliată a metodei de practicare cu munţii. Când

termină, toţi patru începură exerciţiul.

Wang Liping fu învăţat metode de dezvoltare a capacităţilor mentale şi deja obţinuse micul circuit;

orificiul ochiului său ceresc era deschis şi deja practicase cu succes şi alte diferite metode de exerciţii de

echilibrare. Acum, pe măsură ce practica ceea ce învăţase în acea noapte, după doar două ore, cu ochiul său

ceresc vedea energia albastră răsărind de deasupra munţilor. Pe măsură ce folosea această energie pentru a se

cultiva, puterea în trupul său creştea în salturi rapide. După ce trecuseră patru ore şi cei patru terminaseră

exerciţiul, Liping le spuse bătrânilor vrăjitori că văzuse cu adevărat energia şi obţinuse progrese uriaşe din

lucrul cu ea.

Într-o zi Călătorul Liniştii Pure îl duse pe Wang Liping la un mic bazin unde deja pregătise o platformă

mare. Călătorul îl puse pe Liping să se aşeze cu picioarele încrucişate pe platformă, apoi îi dădu drumul uşor în

apă, unde treptat se opri în mijlocul bazinului. Liping stătea în linişte pe platformă, efectuându-şi lucrarea

interioară; urmând instrucţiunile mentorului său el îşi ridică lucrarea la un nivel cu totul nou.

Când trecură patru ore şi Călătorul fu sigur că Liping atinsese starea potrivită, deranjă suprafaţa apei cu

mâna, trimiţând un val de unde către centrul bazinului. Când undele se apropiară de platformă, reflecţia lui

Wang Liping în apă fu deranjată; el însuşi simţi doar cum inima i se înfioră şi trupul i se clătină. Când undele

trecură, suprafaţa apei deveni din nou la fel de calmă, iar trupul şi mintea lui Liping reveniră la starea anterioară

de linişte. Călătorul îl testă în acest mod de mai multe ori, iar Liping simţi cu succes undele de fiecare dată.

Văzând că realizările sale erau destul de profunde, Călătorul îl puse pe Liping să încheie exerciţiul şi să

vâslească spre mal. Tânărul ucenic îi povesti mentorului său totul în legătură cu senzaţiile pe care le avusese pe

apă, găsindu-le mai presus de înţelegerea sa.

Când se întoarseră la locuinţa vrăjitorilor, lui Wang Liping i se dădu, în sfârşit, o explicaţie a

principiului acestui exerciţiu. Pe măsură ce tânărul practica munca de cultivare duală cu tot felul de lucruri şi

fiinţe, realizările sale interne şi externe creşteau împreună. Acum, atât sufletul ceresc yang cât şi sufletul

pământean yin din trupul său fuseseră întărite şi sensibilizate. Din punctul de vedere al oamenilor obişnuiţi

umbrele şi reflecţiile sunt ireale, lucruri care au formă dar nu au substanţă, fără nicio valoare pentru fiinţa

umană. Cu toate acestea, din punctul de vedere taoist, aceste „umbre şi reflecţii ireale, lucruri cu formă dar fără

substanţă” au, de asemenea, forţă eterică, care poate fi simţită de către trupul uman la contactul cu ele. Oamenii

care nu au fost rafinaţi prin lucrare interioară sunt insensibili la aceste impresii, dar cei cu realizări înalte pot

simţi destul de clar chiar şi asemenea subtilităţi. Acesta este motivul pentru care mintea şi trupul lui Liping s-au

tulburat când reflecţia sa a fost deranjată în apă. Când cineva ajunge la „tărâmul de mijloc al celor trei” umbrele

34

şi reflecţiile nu mai sunt forme fără substanţă; acum nu numai că ele au formă, ele au şi substanţă. Acesta este

principiul care stă în spatele practicii vindecării bolii prin lucrul asupra umbrelor oamenilor, după cum află

Wang Liping mai târziu de la mentorul său.

La acest moment Liping revăzu „sferele mentale ale celor opt trigrame” învăţate de la mentorul său,

practicând încontinuu. De îndată ce trecu treptat de la o bilă de energie la nouă bile, de culori diferite, ele se

roteau în jurul trupului său, deasupra şi dedesubt, la stânga şi la dreapta. Wang Liping determină locurile celor

opt trigrame, stabili o direcţie şi o ordine fixe şi apoi trecu de la un loc spre următorul, atât de uşor şi repede

încât efectiv zbura; el îşi menţinea partea superioară a trupului dreaptă, fiind tot timpul echilibrat, îmbinând

diferite poziţii ale mâinilor şi diferite moduri de respiraţie într-un flux infinit de variat, în timp ce aceste nouă

bile colorate de energie se învârteau în jurul său, deasupra şi dedesubt, la stânga şi la dreapta, conform cu

tiparele obişnuite.

De îndată ce fu capabil să facă acest lucru, Wang Liping reuşi să-şi extragă mental propriile organe, să le

rotească în aer, să le maseze şi să le pună la loc în abdomen. Acest exerciţiu care întăreşte organele interne este

pur şi simplu de neconceput pentru o persoană obişnuită fără antrenamentul mental indispensabil.

Pe măsură ce Liping cultiva intens cele trei tărâmuri, realizările sale deveneau mai subtile cu fiecare zi.

Călătorul Liniştii Pure îi transmise, de asemenea, şi alte metode de exersare în timpul somnului şi de circulare

naturală a energiei, ca parte a tehnicilor Nestematelor Spirituale pentru dezvoltarea capacităţilor mentale.

Exerciţiul de somn este unul din cele trei moduri de lucru taoist care se fac relaxate. Practicantul se

găseşte fizic într-o postură de somn, dar mental el se află într-o stare activă, astfel că este posibil să lucreze

chiar şi în timpul somnului. „Trupul este nemişcat, dar mintea se află în mişcare”, atenţia inducând curgerea

energiei, stabilizând spiritul şi întărind trupul. Exerciţiul de somn se împarte în unsprezece forme; când se

obţine un anume grad de eficienţă în fiecare formă, acestea sunt combinate într-un sistem total, care produce un

echilibru al yin-ului şi yang-ului în întreg trupul.

Metoda circulaţiei naturale a energiei reprezintă una din tehnicile auxiliare ale sistemului Nestematelor

Spirituale. Este numită şi metoda absorbţiei naturale a energiei. Nu există limitări de timp şi loc în executarea

acestei practici dar este mai bine să se facă în locuri unde există multe flori, mulţi copaci şi aer curat.

Metoda de bază de lucru este de a merge în mod normal, îmbinând atenţia cu respiraţia. De exemplu, se

fac trei paşi cu fiecare inspiraţie şi trei paşi cu fiecare expiraţie. După ce acest mod de respiraţie devine natural

se creşte la şase paşi cu fiecare inspiraţie şi şase paşi cu fiecare expiraţie. Proporţia este crescută şi mai mult, la

doisprezece, apoi douăzeci şi patru de paşi cu fiecare inspiraţie şi expiraţie într-un asemenea mod încât atât

mersul cât şi respiraţia rămân naturale şi relaxate, fără niciun simţ al constrângerii.

De îndată ce această practică este stăpânită, se introduce o altă metodă de antrenament. Acum se merge

cu trei paşi inspiraţie, trei paşi ţinându-se respiraţia şi trei paşi expiraţie. Acest mod de inspiraţie, oprire,

expiraţie, oprire se repetă încontinuu în timpul mersului, după modelul prescris. Când acesta a fost stăpânit,

perioada circulaţiei energiei este din nou crescută, astfel că se merg şase paşi inspirându-se, şase paşi ţinându-se

respiraţia, şase paşi expirându-se şi alţi şase paşi ţinându-se respiraţia. Apoi, aceasta este din nou crescută până

când se poate merge doisprezece paşi, apoi până la douăzeci şi patru de paşi la fiecare interval.

Aşa cum circulaţia energiei prin respiraţie este îmbinată cu mersul, şi ideile trebuie armonizate. Când

inspirăm ne imaginăm cum energia obţinută prin respiraţie este absorbită prin piele din toate direcţiile. Când

expirăm ne imaginăm că această energie radiază din întregul corp în toate direcţiile. Când ne ţinem respiraţia

după ce inspirăm ne imaginăm că trupul devine un singur tot. Când ne ţinem respiraţia după expiraţie ne

imaginăm că ne aflăm în nori.

Pe măsură ce Wang Liping urma instrucţiunile date de mentorul său, era capabil să folosească atât starea

de trezie, cât şi somnul pentru a face exerciţii, cufundându-şi mintea şi întreg trupul într-o continuă lucrare

interioară.

35

Încântaţi să-l vadă pe tânărul lor ucenic făcând asemenea progrese în antrenamentul său, bătrânii

vrăjitori îl purtară mai adânc în misterele taoismului. Liping învăţase deja principiile de bază precum Infinitul,

yin-ul şi yang-ul, cele trei principii fundamentale, cele patru forme, cele cinci elemente, cele şase energii, cele

şapte comori, cele opt trigrame, cele nouă încăperi şi multe altele. El cunoştea, de asemenea, ideile vechilor

clasici taoişti precum Lao-tzu şi Chuang-tzu şi chiar memorase unele din cele mai importante pasaje. Bătrânii

vrăjitori, marele maestru şi cei doi mentori ai săi începură acum să-i predea mai multe texte importante din

scrierile autentice taoiste precum I Ching sau Cartea Schimbărilor, Tratatul clasic despre medicină internă al

Împăratului Galben, Cartea corespondenţei ascunse, Cartea Curţii Galbene şi Cartea liniştii pure. Ei vorbeau

şi despre străvechii adepţi ai taoismului, despre practicile, activităţile şi învăţăturile lor.

Între timp, la şcoală, Wang Liping studia materii obişnuite precum limba maternă, matematica, natura,

geografia, istoria şi biologia. Prin comparaţie, ceea ce învăţa de la cei trei vrăjitori era enorm de vast, bogat şi

profund.

Într-o noapte, Călătorul Infinitului îl învăţă pe Liping câteva principii practice ale exerciţiilor taoiste

transmise de-a lungul descendenţei lor: „Străbunul nostru profesor Wang Chongyang spunea că există cinci

clase de nemuritori. Nemurirea fantomă chiar nu merită efortul. Nu este necesar să vorbeşti despre nemurirea

oamenilor. Nemuritorii pământeni rămân pentru totdeauna în lume; nemuritorii spirituali merg de la fiinţare la

non-fiinţare. Cei care pot apărea şi dispărea în mod foarte profund, care îşi au fiinţa în afara corpului fizic şi

care îşi pot dubla trupurile sunt numiţi nemuritori spirituali. Nemuritorii cereşti sunt consideraţi de nivel mai

înalt decât nemuritorii spirituali.

Elevii Căii nu trebuie să urmeze lucrurile mediocre şi inferioare. Ei trebuie să studieze principiile

unicului vehicul suprem, suprema, ultima, sublima Cale, înţelegând clar yin-ul şi yang-ul cerului şi pământului,

având o înţelegere profundă a evoluţiei creatoare a celor cinci elemente. Principiul yin-ului şi yang-ului este

incomparabil mai măreţ; cerul şi pământul, soarele şi luna, cele cinci elemente, toate evoluează din el. De îndată

ce Absolutul se divide apar energii clare, ce devin imagini în cer; energiile întunecate scad, devenind forme pe

pământ. Esenţa lemnului şi cea a focului produc yang major. Esenţa metalului şi cea a apei produc yin major.

Cerul şi pământul, şi soarele şi luna se dezvoltă din influenţa acestei energii bipolare.

Această energie bipolară acţionează încontinuu pe tot cuprinsul cerului şi pământului, circulând peste tot

fără sfârşit, producând toate speciile creaţiei. Deci o fiinţă umană se naşte din sperma tatălui şi ovulul mamei,

din energia yang a soarelui şi energia yin a pământului, şi dintr-un suflet ceresc solar yang şi un suflet

pământean lunar yin, dintr-un spirit expansiv yang şi o vitalitate fluidă yin. Astfel, un corp uman este creat din

aceeaşi unică energie asemănătoare cu cea a universului.

Deci cerul şi pământul sunt marele tată şi marea mamă a fiinţelor umane. Cei ce realizează acest lucru

transcend universul şi toate fluctuaţiile sale, în timp ce cei care nu reuşesc acest lucru rămân captivi într-un

ocean de suferinţă în vârtejul miliardelor de forme. Cei care nu sunt constrânşi de cele cinci elemente sau ataşaţi

de yin şi yang sunt numiţi nemuritori cereşti de cel mai înalt nivel.

Aceste afirmaţii exprimă planul suprem. Deşi oamenii de pe pământ observă cursul soarelui şi al lunii,

acestea urmează cicluri continue, fiecare dintre ele având ciclul specific. În ce priveşte soarele, când el răsare

căldura creşte şi energia se aprinde; acest lucru este simbolizat de foc. Când soarele apune căldura scade iar

energia se retrage; acest lucru este simbolizat de apă. Când soarele se află în punctul cel mai îndepărtat de

pământ, căldura se dispersează şi energia se risipeşte; acest lucru este simbolizat de lemn. Când soarele se află

în punctul cel mai apropiat de pământ căldura se adună şi energia se contractă; acest lucru este simbolizat de

metal. Când cursul soarelui este paralel cu pământul căldura încetează şi energia se odihneşte; acest lucru este

simbolizat de pământ. Astfel, de la primăvară la vară, toamnă şi iarnă, şi înapoi la primăvară, cele cinci

elemente sunt cuprinse în mod inseparabil în cursului soarelui, formând ciclul unui an.

În ce priveşte luna, când ea descreşte căldura creşte şi energia se înfierbântă; acest lucru este simbolizat

de foc. Când luna creşte căldura scade şi energia se retrage; acest lucru este simbolizat de apă. Când luna se află

pe această parte a pământului (în China – n.tr.) căldura se dizolvă şi energia se disipă; acest lucru este

36

simbolizat de lemn. Când luna se află de cealaltă parte a pământului căldura se adună şi energia se colectează;

acest lucru este simbolizat de metal. Când cursul lunii este la acelaşi nivel cu pământul căldura încetează şi

energia se odihneşte (rămâne nemişcată); acest lucru este simbolizat de pământ. Astfel, luna creşte şi descreşte,

descreşte şi creşte; cele cinci elemente sunt cuprinse în mod inseparabil în cursului lunii, formând şi ele un

ciclu, ciclul unei luni calendaristice.

Metoda antrenării puterilor Nestematelor Spirituale implică folosirea corespondenţelor dintre cele cinci

elemente interne din corpul uman şi cele cinci elemente externe din soare şi lună, precum şi cele cinci elemente

externe din pământ, cultivând în mod colectiv cele trei tărâmuri ale cerului, pământului şi umanităţii,

întorcându-ne de la nouă la opt, de la opt la şapte, de la şapte la şase, de la şase la cinci, de la cinci la patru, de

la patru la trei, de la trei la doi, de la doi la unu, în final întorcându-ne la Absolut. Când Absolutul devine o

singură sferă, munca puterilor Nestematei Spirituale este terminată.”

 

Întrucât Wang Liping practica de câteva luni cultivarea celor trei tărâmuri, bătrânii vrăjitori îl

introduseră în practica unicul vehicul suprem. Urmând instrucţiunile lor, metode secrete transmise de către

fondatorii acestei descendenţe, Liping experimentă schimbări ale celor cinci elemente în stări extrem de subtile

în corpul său, preluând energia primordială din soare şi lună pentru a mări energia originară din trupul său,

înţelegând treptat modelul lui nouă, opt, şapte, şase, cinci, patru, trei, doi, unu. La acest punct, totuşi, munca pe

care o făcea era una de tranziţie şi încă necesita rafinare.

Într-o seară, pe când luna plină răsărea, Wang Liping alese un loc în mijlocul unei culturi de plante

luxuriante şi frumos mirositoare şi copaci şi se aşeză acolo pentru a exersa. Acordându-şi trupul, respiraţia şi

atenţia şi intrând într-o stare de nemişcare şi concentrare, el îşi aţinti mental privirea către luna aurie care

răsărea încet de pe cerul estic. Văzu luna alunecând din ce în ce mai aproape de el, devenind treptat din ce în ce

mai mare şi mai luminoasă, precum o bilă stranie de energie, emiţând miliarde de raze de lumină eterică,

înghiţind întregul său trup. Liping simţi că propriul său trup se transmutase complet în energie şi nu mai exista

corporal – şi nimic în lume nu mai era la locul său. Era doar o senzaţie, aceea a unui trup ca o masă de energie,

înălţându-se pentru a se contopi şi dispărea în masa uriaşă de energie a luminii lunii. Timpul şi spaţiul nu mai

existau.

Pe măsură ce răsăritul începea să se îngălbenească, norii de deasupra orizontului deveniră vizibili,

transformându-se din negri către gri şi alb. Apoi un strat subţire de lumină de un auriu deschis apăru dedesubt.

Într-o clipă cerul deveni albastru intens. Stelele dispăruseră, luna apusese către vest, un nou răsărit se ivise.

Lumina purpurie izbucni dinspre est, anunţând răsăritul soarelui.

În timp ce globul auriu strălucitor al soarelui răsărea deasupra pământului, Wang Liping rămăsese încă

nemişcat. El simţise deja răsăritul. Deschizându-şi ochii, el privi direct către soare pentru o clipă, apoi închise

ochii şi adună lumina spirituală pe care o trimise în jos în trupul său astfel că acum un soare auriu se rotea în

interiorul său. În timp ce Liping se îmbăia în lumina soarelui, soarele miniatural din trupul său era luminos şi

viu ca un copil nou născut.

De pe acum, Wang Liping era capabil să stea nemişcat zile şi nopţi în şir. În timp ce stătea el examina

minuţios modelele şi legile mişcării şi deplasării trupurilor cereşti, găsind schimbările corespondente în stările

subtile din trupul său, ajungând treptat la înţelegere. După cum descoperi, activităţile şi transformările trupului

uman corespund cu activităţile şi transformările cerului şi pământului. Când există mişcare exterioară există

întotdeauna reacţie internă; unde există reacţie, există simţire; unde există simţire, există cunoaştere. Există

cunoaştere, dar nu şi o nouă revenire. Acest mod de realizare este deja destul de profund dintr-o perspectivă

obişnuită, dar Liping era încă departe de a îndeplini cerinţele bătrânilor profesori vrăjitori. El trebuia sa

cunoască şi, de asemenea, să se întoarcă, să revină de la nouă la unu, mergând înapoi pentru a cuprinde unitatea

în nemişcare tăcută, atingând astfel Marea Cale. Această metodă de revenire este un lucru ce necesită practică

pentru a fi obţinută.

37

În timp ce Liping se afla în procesul cultivării celor trei tărâmuri, mentorul său îl învăţă, de asemenea,

câteva concepte uzuale ale practicii şi igienei taoiste.

 

Specialiştii în igienă consideră cerul şi pământul ca fiind cele mai mari lucruri, iar oamenii ca fiind cele

mai inteligente fiinţe. Trupul uman este un microcosmos, un univers în miniatură având în el un soare şi o lună,

yin-ul şi yang-ul precum şi activitatea celor cinci elemente – metal, lemn, apă, foc şi pământ – care se

stimulează şi se controlează una pe cealaltă, obţinând avantaje una de pe seama celeilalte şi dominându-se una

pe cealaltă, atingându-se astfel echilibrul.

Numerele asociate celor cinci elemente au fost deja stabilite cu trei mii de ani în urmă în capitolul

„Modelul universal” al Documentelor clasice: „Unu este atribuit apei, doi este atribuit focului, trei este atribuit

lemnului, patru este atribuit metalului, cinci este atribuit pământului.” Acest capitol ilustrează şi natura celor

cinci elemente: „Apei îi este atribuită umiditatea şi coborârea, focului îi este atribuită căldura şi urcarea,

lemnului îi este atribuită unduirea şi caracterul direct, metalului îi este atribuită adaptarea şi schimbarea,

pământului îi este atribuit semănatul şi recoltatul. În Tratatul clasic despre medicină internă al Împăratului

Galben există o discuţie mai detaliată despre cele cinci elemente. „Nivelele de energie”ale celor cinci elemente

sunt descrise în următorii termeni: „Lemnului îi este atribuită expansiunea şi armonia, focului îi este atribuită

ascensiunea şi iluminarea, pământului îi este atribuită completitudinea şi transformarea, metalului îi este

atribuită alinierea şi nivelarea, apei îi este atribuită liniştea şi supunerea.” „Insuficienţa” în cele cinci elemente

este descrisă cu următorii termeni: „Lemnului îi este atribuită îmbinarea, focului îi este atribuită lumina palidă,

pământului îi este atribuită atenta supraveghere, metalului îi este atribuită adaptarea prin schimbare, apei îi este

atribuită evaporarea fluxului.” „Excesul” în cele cinci elemente este ilustrat astfel: „Lemnului îi este atribuită

creşterea explozivă, focului îi este atribuită lumina puternică a zilei, pământului îi este atribuită bogăţia,

metalului îi este atribuită soliditatea, apei îi este atribuită revărsarea.” Pentru a prelungi durata de viaţă este

necesar a cunoaşte în amănunţime Natura şi relaţia dintre cele cinci elemente, precum şi corespondenţa celor

cinci elemente din trup cu cele cinci elemente din univers, stimulând şi cultivând adevărata energie.