DESCHIZAND POARTA DRAGONULUI 8

Qigong

Adăugând exerciţiilor externe şi studiul, el cultivase acum o fundaţie solidă atât în exerciţiile interne cât şi în

cele externe. Din punctul de vedere al oamenilor obişnuiţi el era deja extraordinar, dar bătrânii vrăjitori ştiau că

tânărul lor ucenic acţiona totuşi în lumea triplă inferioară, destul de departe încă de lumea triplă mijlocie.

28

4

Cultivarea intensivă a lumii triple

Han Zhongli a fost unul dintre cei Opt Nemuritori din legendele populare taoiste. Discipolul său Lu

Dongbin, un alt Nemuritor dintre cei Opt, se numără printre cei mai renumiţi şi apreciaţi vrăjitori taoişti din

toate timpurile. Există o carte numită Cronicile Transmiterii Căii de la Zhong către Lu, care constă în dialoguri

între aceşti doi titani despre practica alchimiei spirituale interne. Adunat, redactat şi difuzat de către Maestrul

taoist Huayang, acest text include următoarea discuţie:

Lu întrebă: „Care este principiul Marii Căi, ce este greu de cunoscut şi greu de practicat?”

Zhongli răspunse: „Întrucât metodele auxiliare minore produc uşor efecte vizibile şi au fost

popularizate de laici care nu s-au trezit niciodată în întreaga lor viaţă, acest lucru a devenit o asemenea

tendinţă încât a ajuns pe punctul de a altera Marea Cale.”

Lu întrebă: „Deja cunosc metodele auxiliare minore. Pot afla ceva despre Marea Cale?”

Zhongli răspunse: „Calea, în mod fundamental, nu are nicio întrebare; întrebarea, în mod fundamental,

nu are niciun răspuns. Dar când adevărata energie se divide, simplitatea totală deja s-a pierdut. Calea îl

creează pe unu, unu îl creează pe doi, doi îl creează pe trei. Unul simbolizează substanţa, doi simbolizează

funcţia, trei simbolizează creaţia şi evoluţia.

Substanţa şi funcţia nu sunt mai presus de yin şi yang; creaţia şi evoluţia sunt cauzate din propria lor

interacţiune. Superiorul, mijlociul şi inferiorul sunt cele trei principii fundamentale; cerul, pământul şi

omenirea participă în mod colectiv la înfăptuirea unicei Căi. Calea creează cele două energii, cele două

energii creează cele trei principii fundamentale, cele trei principii fundamentale creează cele cinci elemente,

cele cinci elemente creează toate fiinţele.

Dintre toate fiinţele, cele mai inteligente şi mai nobile sunt fiinţele umane. Doar fiinţele umane

caută principiile tuturor lucrurilor şi îşi desăvârşesc natura lor proprie; găsind principiul şi desăvârşindu-ne

natura, ne îndeplinim destinul. Îndeplinindu-ne destinul, conservându-ne vieţile, ne armonizăm cu Calea

pentru a deveni la fel de stabili precum cerul şi pământul, şi pentru a trăi veşnic în acelaşi mod.”

Lu spuse: „Cerul şi pământul trăiesc veşnic, dar durata de viaţă a omului este de doar o sută de ani, şi

foarte puţini abia ajung la 70 de ani. Cum poate Calea exista doar pentru cer şi pământ, fiind departe de

omenire?”

Zhongli spuse: „Calea nu este îndepărtată de oameni, ci oamenii se îndepărtează ei înşişi de Cale

încercând să cultive viaţa fără a şti cum să facă acest lucru. Motivul pentru care ei nu ştiu cum să facă acest

lucru este necunoaşterea momentului potrivit pentru a depune efortul. Motivul pentru care ei nu cunosc

momentul potrivit este neînţelegerea mecanismului cerului şi pământului.”

„Mecanismul cerului şi pământului” se referă la legile prin care funcţionează universul. Omenirea este

născută între cer şi pământ. O fiinţă umană este un microcosmos influenţat şi reglat de către macrocosmos.

Până ce nu cunoşti legile naturale, momentul adecvat şi metoda potrivită, nu vei obţine reuşită în învăţarea Căii.

Cizelează natura temperamentală a obiceiului dobândit şi natura esenţial fundamentală va apărea de la sine.

Renunţă la mintea obişnuită, păstrează adevărata minte. Unde îşi are sălaşul adevărata minte? În Natură.

Lucrarea de colectare a minţii pentru cultivarea naturii sale esenţiale a fost încheiată în decurs de un an.

Wang Liping reuşise să se descurce cu practicile din camera întunecată, din groapa din pământ, din urna

gigantică şi din cimitir ţintind către Natura însăşi.

Toate lucrurile din lumea triplă a cerului, pământului şi omenirii reprezintă un partener în cultivare, în

procesul înfăptuirii Căii – soare, lună, stele, plante, munţi, râuri; flori, plante şi copaci; păsări şi animale; vânt,

ploaie, tunet şi fulger; căldura şi frigul; primăvara, vara, toamna şi iarna; estul, vestul, sudul şi nordul. Totul

29

conţine creaţia şi evoluţia; totul ascunde subtilul. Acum, sub tutela celor trei vrăjitori, Wang Liping începu

cultivarea intensivă a lumii triple.

Soarele răsare şi apune, luna creşte şi descreşte, polii se rotesc şi stelele se deplasează; primăvara dă

viaţă, toamna ucide, vara face să crească şi iarna înmagazinează; mările seacă şi stâncile se ivesc; dinastiile se

schimbă şi erele trec. Lumea triplă a cerului, pământului şi omenirii, adică mijlocul celor trei tărâmuri,

fluctuează, un lucru scăzând în timp ce un altul creşte, golindu-se şi umplându-se alternativ, cu nenumărate

schimbări şi transformări petrecându-se întotdeauna. Şi totuşi, toate acestea formează unul singur, un sistem

complet în care contrariile se îndreaptă de la dezechilibru către echilibru şi hrănesc dezechilibrul cu echilibru,

producând mişcare regulată şi armonioasă. Omenirea, aflându-se în mijlocul acestora, trăieşte şi acţionează în

conformitate cu ordinele Naturii, fiind supusă la multe presiuni, atât din partea Naturii, cât şi din partea

societăţii.

Forţele nu diferă doar ca direcţie; ele sunt şi inegal distribuite în timp, şi au nenumărate caracteristici

diferite. Simţurile unor persoane le pot percepe, în timp ce alţii nu pot; unele sunt benefice trupului uman, altele

sunt dăunătoare. Ştiinţa modernă a efectuat analize detaliate ale acestor forţe ce pot fi percepute, dar nu

recunoaşte existenţa nenumăratelor forţe imperceptibile. Totuşi, efectele acestor forţe asupra trupului uman şi

vieţii umane sunt chiar mai mari decât cele ale forţelor perceptibile.

Această deficienţă nu există în vechile culturi ale Chinei şi a altor popoare. Întâi de toate, aceste culturi

au acceptat existenţa unor asemenea forţe; mai mult, ele au investigat aceste forţe, folosind diferite metode,

testându-le şi învăţând să lucreze cu ele. Excelenţa culturii tradiţionale chineze constă în concepţia sa

cuprinzătoare în care cerul, pământul şi umanitatea sunt unite într-un singur tot; această vedere evită părtinirea

şi prejudecata. Altfel se pune problema când e vorba de gradul de percepţie obţinut de ei şi modul în care acesta

a fost exprimat în cuvinte.

Cultura taoistă reprezintă unul dintre principalii stâlpi ai culturii tradiţionale chineze. Metodologia sa,

gradul în care s-a obţinut perceperea universului şi a trupului uman este cu adevărat uimitoare pentru omul

modern. Este posibil ca cei din Vest să-i aprecieze valoarea mai mult decât chinezii înşişi, văzând-o ca pe o

nestemată lustruită a civilizaţiei umane.

Cerul, pământul şi umanitatea reprezintă o continuitate, o totalitate, un sistem, cu omenirea trăind în

mijloc. Marea Cale lucrează pe tot cuprinsul Universului, într-o înţelegere armonie care nu opune rezistenţă şi

care se echilibrează ea însăşi.

Taoiştii şi-au croit drum pe această Cale de mii de ani, folosind-o pentru a percepe Universul şi pentru a

cultiva şi rafina fiinţa umană, lăsând în urma lor o comoară nepreţuită de nenumărate scrieri. Cei trei bătrâni

vrăjitori taoişti de pe Muntele Lao, aparţinând grupării Porţii Dragonului, foloseau tehnicile transmise de către

străbunii lor spirituali pentru a-l antrena pe tânărul lor discipol Wang Liping. Mentorul lui Liping îl învăţă acum

un exerciţiu de echilibrare, făcând parte din tehnicile Nestematei Spirituale de exerciţii interne pentru stăpânirea

capacităţilor mentale.

Acest exerciţiu pentru echilibru, una din metodele de exersare ale Puterii Nestematei Spirituale, face

parte din categoria exerciţiilor externe; el s-a dezvoltat din dezvoltarea unor tehnici de respiraţie încă şi mai

vechi. Practicantul combină mişcări fizice armonioase cu modele strict adaptate de respiraţie, apoi continuă

folosind intenţia, energia şi întregul sistem de puncte senzitive din corp pentru a schimba mase de energie cu

plantele, animalele, fiinţele umane şi alte entităţi naturale. Este numit exerciţiu de echilibrare deoarece permite

practicantului să obţină o stare de echilibru sau stabilitate prin opoziţia sau rezistenţa mutuală a maselor de

energie, în interacţiunea dintre umanitate şi plante, dintre umanitate şi animale, între fiinţele umane, şi între

umanitate şi alte entităţi naturale.

Această practică, după nume, principiu şi metodă, actualizează un tip de gândire filozofică profundă.

Luând în considerare relaţia dintre oameni şi alte fiinţe în contextul sistemului global al universului, tratând

aceste relaţii în mod serios, într-o manieră cuprinzătoare, ideea de bază este de a evita distrugerea echilibrului

sistemului global pe măsură ce se maximizează exprimarea şi întrebuinţarea energiei utile pentru a stabili un

30

nou echilibru între sine şi lumea exterioară, în scopul de a hrăni viaţa, de a întări corpul şi de a creşte

longevitatea.

Călătorul Liniştii Pure începu această lecţie aşezându-se în faţa unui pin uriaş. „Vezi acest copac?”, îi

spuse lui Liping. „Astăzi vom lucra cu el. Este un copac enorm. A trecut prin ani de căldură aprigă şi frig aspru,

suflat de vânt şi bătut de ploi. Forţa sa vitală este cu adevărat puternică, conţinând ceva folositor pentru

cultivarea noastră.

În corpul uman există căi de circulaţie a energiei, căi ale circulaţiei sanguine şi căi de eliminare a

deşeurilor. Şi copacul are căi de circulaţie a energiei, căi de circulaţie a apei, căi de absorbţie a elementelor

nutritive şi căi de eliminare a deşeurilor produse. Exerciţiul de echilibrare constă în principal din metode de

emisie şi absorbţie a aurelor forţelor eterice. Lucrul cu un copac implică un schimb de energie cu copacul pentru

a obţine un echilibru al yin-ului şi yang-ului şi al celor cinci elemente în corpul uman.

Copacii au diferite culori de bază, asociate în mod variat cu cele cinci elemente. Culoarea de bază a

acestui pin este verde. Dintre cele cinci elemente, aceasta corespunde lemnului. În corpul uman, ea corespunde

ficatului. Când oamenii se confruntă cu maladii ale ficatului, acest lucru se datorează slăbiciunii elementului

apă. Când apa este puţină, lemnul nu creşte. Rinichii administrează apa, iar culoarea asociată cu apa este negru.

Copacul asociat cu culoarea negru este cedrul. Deci, pentru a vindeca maladia ficatului trebuie să lucrezi cu

cedrul pentru a reumple apa din rinichi, apoi vei lucra cu pinul.

Maladiile ficatului pot apărea şi din energia focului în exces, care provoacă o pierdere din energia

lemnului, deci este necesar un control al energiei focului pentru a vindeca în mod eficient ficatul. Maladia

ficatului poate proveni şi dintr-un exces al energiei metalului, care provoacă tensiuni în energia lemnului. Deci,

este de asemenea necesar să controlăm energia metalului pentru a vindeca ficatul. În orice caz, este necesar să

găseşti un copac corespondent cu care să lucrezi. Doar atunci poţi armoniza yin-ul, yang-ul şi cele cinci

elemente în corpul uman, scăpând de boală şi întărind corpul.”

Wang Liping deja auzise de la Călătorul Infinitului despre acest principiu al celor cinci elemente care se

stimulează şi se supun una pe alta, deci acum înţelese cu perfectă claritate explicaţia Călătorului Liniştii Pure.

El înţelese chiar şi ceea ce voia Călătorul să spună prin „aură de forţe eterice”.

Călătorul Liniştii Pure continuă: „Există, în total, nouă feluri de exerciţii de echilibrare. Începând de

astăzi le vom studia unul câte unul.” Apoi Călătorul merse până la pinul uriaş şi se aşeză la circa jumătate de

metru depărtate de el. „Priveşte ce fac eu,” îi spuse lui Liping.

Stând cu tălpile picioarele la nivelul lărgimii umerilor, cu genunchii uşor îndoiţi, mentorul îşi menţinea

pieptul în poziţie dreaptă. Ridicându-şi braţele, el le extinse în faţa sa, drepte dar nu ţepene, cu coatele deschise,

cu palmele îndreptate către copac. Aţintindu-şi privirea drept înainte cu ochii aproape închişi, bătrânul vrăjitor

se îndoi încet şi îşi îndreptă picioarele, mişcându-se în faţă şi în spate în timp ce îşi menţinea trunchiul drept,

trecând uşor cu ambele mâini în jurul trunchiului copacului.

În timp ce demonstra mişcările, Călătorul explica: „Fii atent la acordarea respiraţiei. Când te mişti spre

înainte inspiri, iar când te mişti spre înapoi expiri. Deoarece mişcările fizice se efectuează încet, respiraţia

trebuie să fie înceată, subtilă, profundă, lungă şi egală. În acelaşi timp trebuie adăugată o gândire conştientă la

această combinaţie. Atenţia este plasată în palme, şi îţi imaginezi copacul ca un stâlp enorm de energie de o

anumită culoare. În acest caz, pinul de care mă folosesc este un stâlp de energie verde. Imaginează-ţi palmele

emiţând o masă de energie de aceeaşi culoare, făcând schimb cu masa de energie a copacului.”

Wang Liping începu exerciţiul, imitându-şi mentorul. Bătrânul vrăjitor se aşeză lângă el urmărindu-l cu

atenţie, prevenindu-l când trebuia să fie mai atent, oprindu-l atunci când Liping ajunsese la momentul în care

putea executa mişcările corect şi la care, în mod clar, simţise unele lucruri.

În munţii din acea regiune există o mare varietate de copaci, ceea ce îl face un loc bun pentru a practica

acest exerciţiu. În fiecare dimineaţă la răsărit şi în fiecare seară, la apus, Wang Liping obişnuia să practice acest

31

exerciţiu pe o perioadă stabilită de mentorul său, alegând o specie diferită de copac, una după alta. El învăţă, de

asemenea, şi mai multe posturi diferite.

Călătorul Liniştii Pure era foarte serios în privinţa învăţăturii, iar cerinţele sale erau stricte. Pentru acest

exerciţiu, el decise să adauge o provocare în plus. Instalând un scripete în copac, el agăţă o piatră de o frânghie

şi încolăci frânghia pe scripete astfel ca piatra să poată fi ridicată şi coborâtă trăgând de frânghie. Când Wang

Liping practica acest exerciţiu, bătrânul vrăjitor ţinea de frânghie astfel ca piatra să stea chiar deasupra capului

tânărului, obligându-l astfel să controleze viteza mişcărilor sale, în timp ce-şi menţinea partea superioară a

corpului perfect dreaptă. Bătrânul mentor aranjă frânghia astfel ca o singură mişcare în sus şi jos să dureze o

jumătate de oră, deci mişcarea era extrem de înceată, chiar mai dificilă decât statul nemişcat; şi întrucât

respiraţia trebuia să se armonizeze cu acest ritm, acest lucru adăuga încă un grad de dificultate exerciţiului.

În patru ore Liping făcuse chinuitoarea mişcare înceată în sus şi în jos doar de câteva ori. Genunchii îl

ardeau de durere, coapsele se înmuiaseră iar osul sacru îi amorţise. Era confruntat, totuşi, cu piatra de deasupra

capului său, şi cu severitatea mentorilor săi care îl observau, deci indiferent de cât de greu sau dureros ar fi fost,

trebuia să continue cu fermitate.

Când timpul pentru acest exerciţiu expiră, hainele lui Liping erau îmbibate de transpiraţie. El nu mai

avea putere nici să meargă. Bătrânul vrăjitor, mentorul său, era îndurerat de ceea ce vedea, dar cum ar fi putut

stimula o realizare excepţională în discipolul său fără un asemenea antrenament? Vârstnicul Călător aproape că

îl cără în spate pe tânărul său ucenic, dar, de fapt, avu şi el parte de un exerciţiu pe cinste.

Obişnuindu-se să facă acest exerciţiu sub piatră, Wang Liping obţinuse deja mai mult decât aptitudinile

obişnuite în armonizarea trupului şi respiraţiei şi în realizarea schimbului de energie cu copacii, în acest

exerciţiu. Chiar şi fără mentorul său de faţă era capabil să îl execute destul de bine.

Mentorul lui Liping dorea ca el să stabilizeze o fundaţie solidă atunci când începuse să lucreze la

exerciţiile de echilibrare, deci încercă o nouă metodă. Cei trei bătrâni vrăjitori descoperiră un loc extrem de

potrivit în munţi. Nu era un loc extins, dar avea cinci copaci uriaşi de specii diferite, câte unul în fiecare dintre

cele patru puncte cardinale şi unul în centru. La est se afla un pin, la sud o paulownia, la vest un plop

tremurător, în nord un cedru, iar în mijloc se afla o salcie. În mod fericit ei formau o ordine naturală a celor

cinci elemente şi a direcţiilor lor asociate, deci constituia un loc potrivit pentru a utiliza cele cinci elemente

externe în rafinarea celor cinci elemente dinăuntrul trupului uman.

Când cei trei bătrâni vrăjitori descoperiră acest loc ei priviră spontan unul către altul cu uimire. Marele

maestru, Călătorul Infinitului, bătu din palme şi spuse: „Acesta este un dar din partea cerului!” În consecinţă, ei

instalară o plasă din frânghii între aceşti copaci, cam la jumătate din înălţimea unui om; apoi îl puseră pe Wang

Liping să se plimbe pe sub plasă, cu picioarele ghemuite dar cu partea superioară a corpului dreaptă, cu vârful

capului abia atingând plasa, astfel ca el să nici nu poată sta drept în poziţie verticală şi nici să nu se aplece prea

jos.

După ce practică în acest mod timp de două luni, Liping putea merge în acest „pas de cal” pe tot

cuprinsul zonei dintre cei cinci copaci. El putea chiar să ducă un vas cu apă pe cap, „galopând” cu pas rapid fără

a vărsa o picătură, păstrând suprafaţa apei netedă ca o oglindă.

Cu cei cinci copaci ordonaţi în acel loc, atunci când mergeai printre ei, cele cinci elemente din corpul

uman corespundeau cu cele cinci elemente exterioare ale copacilor. Mentorul lui Liping îl puse să se plimbe dea

lungul unui traseu anume fixat, întemeiat pe interrelaţiile celor cinci elemente; scopul era de a armoniza cele

cinci elemente interne din trupul uman, folosind cele cinci elemente externe pentru a exercita o influenţă asupra

celor cinci elemente interne, astfel încât să se ajungă la un echilibru al celor cinci elemente interne, pentru a

scăpa de boli şi a prelungi viaţa. Prin varierea traseului, adăugând diferite poziţii ale mâinilor şi îmbinând

modelele de respiraţie, era posibilă, de asemenea, scoaterea la iveală a capacităţilor latente ascunse în trupul

uman şi cultivarea unor puteri extraordinare.