DESCHIZAND POARTA DRAGONULUI 17

Qigong

Urechea

este astfel o hologramă a întregului corp omenesc. Aceasta este o descoperire importantă realizată de către

chinezi. La mijlocul anilor ´50, tratamentul chinezesc de acupunctură a urechii a trezit interesul în jurul lumii,

devenind subiectul unor discuţii însufleţite în lumea medicală.

În 1980 un chinez pe nume Zhang Yingqing a publicat o lucrare extraordinară numită „Regula

hologramatică a fiinţelor vii”, care a provocat o revoltă în interiorul şi exteriorul Chinei. Mai târziu, domnul

Zhang a continuat să publice lucrări pe această temă, tratând amănunţit subiectul. El scrie: „Fiecare parte din

holograma pe care o constituie o fiinţă umană are o poziţie corespondentă în întreg, sau într-o altă hologramă.

Fiecare parte dintr-o hologramă, plus locul său corespondent în întreg, sau un loc ne-corespondent dintr-o altă

hologramă, este de o mărime comparabilă cu entitatea biologică din poziţia corespunzătoare. Legile distribuţiei

fiecărei părţi dintr-o hologramă sunt aceleaşi cu cele din fiecare parte corespunzătoare a unui întreg, sau cu cele

ale unei alte holograme. Fiecare hologramă conţine informaţia biologică specială adecvată fiecărei părţi din

întreg, şi fiecărui punct din altă hologramă. Aceasta seamănă cu felul în care fiecare fragment dintr-o fotografie

hologramatică conţine informaţia întregii poze.”

În 1973 Zhang Yingqing a descoperit un set ordonat de puncte noi de acupunctură lângă cel de-al doilea

os al palmei, care puteau fi folosite pentru a schematiza şi trata bolile părţilor corespondente ale corpului. Cu

toate că cel de-al doilea os al palmei nu are la fel de multe puncte ca şi holograma completă a întregului corp

care se află în ureche, pentru diagnostice rapide este mai practic şi mai popular. Ceea ce are o importanţă

deosebită este faptul că în ambele cazuri teoria se bazează pe aceeaşi fundaţie, şi anume legea hologramatică a

fiinţelor vii. De la teoria fiinţelor vii ca şi holograme, şi până la întregul univers ca hologramă, nu este decât un

pas mic, curând propus de către poporul chinez, al cărui fundal cultural se bazează pe teoria yin-yang şi a celor

cinci elemente ca baza holografică a tuturor evenimentelor, fiinţelor, şi lucrurilor.

Lao-tzu spune: „Calea este mare, cerul este mare, pământul este mare, şi umanitatea este şi ea mare.” De

asemenea: „Umanitatea este modelată după pământ, pământul este modelat după cer, cerul este modelat după

Cale, Calea este modelată după Natură.” A fi modelat după ceva înseamnă a-l imita, a te asemăna lui; înseamnă

a întruchipa totalitatea informaţiilor sale, ca într-o hologramă. Dacă ochii conţin informaţii cu privire la

organele interne, iar urechea este ca o formă umană în miniatură ce conţine informaţii cu privire la întregul

corp, nu se poate spune că şi feţele şi mâinile oamenilor, şi alte părţi ale corpului, conţin informaţii despre viaţa

unei persoane? Medicii diagnostichează boala observând anumite părţi ale corpului; fizionomiştii

diagnostichează progresele observând activităţile lumeşti. Pur şi simplu totul se reduce la informaţii, însă:

„Omenoşii văd omenia, înţelepţii văd înţelepciunea.” Când nu sunt folosiţi aceiaşi ochi, informaţiile extrase din

date diferă, şi nici concluziile extrase nu sunt aceleaşi.

 

Dintre cele cinci arte, cea mai uşor acceptată şi înţeleasă de oameni este vindecarea, apoi fizionomia şi

antrenamentul; cel mai greu de înţeles sunt astrologia şi divinaţia.

Antrenamentul se referă la metode obişnuite de dezvoltare; într-un sens restrâns, se referă la arte

marţiale. Din moment ce artele marţiale, atât formele uşoare cât şi cele dure, au impus direcţii ce pot fi urmate,

oamenii cred în ele. Desigur, vindecarea, fizionomia şi antrenamentul trebuie acceptate ca fiind compatibile cu

ştiinţa, la nivelul celor trei tărâmuri inferioare al persoanelor, evenimentelor şi lucrurilor, pentru a putea fi

înţelese şi acceptate. Însă, odată ce acest nivel este depăşit pentru a se înălţa la cele trei tărâmuri mijlocii ale

cerului, pământului şi umanităţii, oamenii vor deveni nesiguri. Spre exemplu, acupunctura acului infinit,

91

masajul de la distanţă, şi folosirea talismanelor pentru a vindeca boli par a fi mistere de nepătruns pentru

oamenii de rând. A vedea până în interiorul oaselor este un nivel de practică pe care nu îl pot realiza

fizionomiştii obişnuiţi, astfel încât majoritatea oamenilor ar crede probabil că este o aberaţie. Artele marţiale

obişnuite ţin pur şi simplu de putere şi tehnică; lucrul autentic cu puterea internă, combinat cu aplicarea

metodelor ezoterice, are ca rezultat efecte ce nu pot fi atinse prin puterea şi tehnicile obişnuite, deci şi acest

aspect este greu de înţeles de către majoritatea oamenilor.

La ora actuală, dacă vorbim despre astrologie şi divinaţie, în momentul în care începem oamenii vor fi

plini de îndoieli şi suspiciune. Majoritatea oamenilor consideră astrologia ca fiind sinonim cu coincidenţa;

nimeni nu percepe relaţia acesteia cu inevitabilul. Gândirea omului de rând se opreşte aici. Atât astrologia, cât şi

divinaţia sunt amândouă arte ale pronosticării. Pronosticarea, sau predicţia, reprezintă ceva pe care oamenii

trebuie să-l folosească în fiecare zi de-a lungul vieţii. Se poate spune că atâta timp cât există gânduri există

predicţie; însă metodele de predicţie diferă, teoriile diferă, şi rezultatele diferă şi ele.

Astrologia tradiţională chinezească este în mare parte folosită pentru a prezice tendinţele de evoluţie din

viaţa unei persoane; în timp ce divinaţia este în principal folosită pentru a prezice ceva ce urmează să se

întâmple într-un anumit timp şi spaţiu sau un eveniment ce are loc în prezent. Fundaţia teoretică a astrologiei o

constituie filozofia tradiţională chineză a unităţii dintre Natură şi umanitate, şi doctrinele privind yin şi yang şi

cele cinci elemente. Această artă priveşte dezvoltarea unei vieţi umane individuale ca fiind o reflecţie în

miniatură a dezvoltărilor din univers, astfel evoluţia universului determină evoluţia vieţii umane. În privinţa

acestui aspect, observaţiile ştiinţei şi cele ale astrologiei coincid. Însă dacă ne-am opri la acest nivel genera l,

astrologia nu ar apărea, iar controversa dintre ştiinţă şi astrologie nu ar avea loc. Sub îndrumarea filozofiei

tradiţionale chinezeşti, intelectualii Chinei antice şi-au pus mintea la contribuţie în această privinţă, căutând

modul în care o viaţă umană relaţionează cu evoluţia universului, şi cum s-ar putea prezice ceea ce ar putea avea

loc pe durata vieţii unui om.

Una dintre modalităţile găsite de către chinezii străvechi pentru a ajunge la răspunsuri este aşa-numita

metodă de calculare a Celor Patru Stâlpi ai Destinului. Începându-şi calculele de la momentul şi locul de naştere

al persoanei, această metodă construieşte o serie de modele diferite de transformare şi dezvoltare, pentru a

prezice cursul pe care persoana este menită să îl urmeze în viaţă. Aici apare controversa dintre astrologie şi

ştiinţă; astrologia consideră că prezicerea acestui gen de lucruri este posibilă, în timp ce ştiinţa consideră că

astfel de predicţii sunt nefondate.

În ţările dezvoltate economic din Occident, nivelul de cultură convenţională al oamenilor este relativ

ridicat, iar conceptele ştiinţifice au pătruns deja adânc în mintea persoanei obişnuite, însă ştiinţa nu are nicio

posibilitate de a răspunde la multe întrebări din domeniul convenţionalului. Anumiţi intelectuali au simţit deja

că ştiinţa se află în pragul unei crize, şi încep să caute înţelepciune în cultura din afara ştiinţei convenţionale,

căutând un fel de rezolvare la aceste întrebări. Una dintre căile pe care le explorează este astrologia. Cu toate că

gândirea ştiinţifică are o influenţă deosebită în China, din moment ce educaţia nu este dezvoltată, influenţa

culturii tradiţionale rămâne una foarte mare, iar în cadrul populaţiei există un număr mare de oameni care cred

în astrologie. Aceasta este starea actuală a culturii; nu este nevoie să menţionăm că, indiferent din ce unghi

situaţia, astrologia nu este un element ce poate fi vândut ieftin.

Astrologia chinezească poate fi în general urmărită înapoi până la epoca statelor războinice, însă tehnica

Celor Patru Stâlpi ai Destinului nu a fost complet sistematizată până la dinastiile Song şi Tang. Figurile cheie

aici au fost Li Wuzhong din dinastia Tang şi Xu Ziping din dinastia Song timpurie. Domnul Li şi-a bazat

calculele pe ora, luna, şi ziua de naştere a unei persoane; domnul Xu a mai adăugat un element: ora.

În calendaristica chineză tradiţională, anul, luna, ziua şi ora sunt toate calculate prin sistemul tulpinilor

cereşti şi ramurilor terestre. Patru simboluri sunt aranjate pe orizontală, cu tulpinile cereşti deasupra, şi ramurile

terestre dedesubt, formând patru stâlpi; în total sunt opt caractere, astfel încât aceasta se numeşte de asemenea

metoda celor opt caractere de calculare a destinului. Din moment ce tulpinile cereşti şi ramurile terestre

reprezintă timpul dar şi locul, conţinând în interiorul lor yin şi yang şi cele cinci elemente, ele cuprind relaţiile

92

complexe ale schimbărilor ce au loc în cer, pământ, şi umanitate. În termeni ştiinţifici moderni, aceste opt

caractere definesc calitatea şi cantitatea, deci pot fi folosite pentru a se realiza extrapolări.

Metoda de calcul a celor opt caractere din astrologie, cunoscută sub numele de „Tehnica de astrologică a

lui Ziping” este un tip de format; există şi „Calculul stelei de construcţie”, care este un alt tip de format.

Calculul stelei de construcţie este relativ complex, aranjând simbolurile unor stele într-un cerc, folosit pentru a

prezice cursul vieţii unei persoane în oarecare detaliu. În termeni ştiinţifici moderni, fiecare din aceste hărţi este

o bază holografică independentă; teoretic, nu există nicio îndoială că este absolut posibil să le folosim pentru a

prezice o viaţă. Deci, care este problema? Întrebarea este cum să folosim aceste formate pentru a prezice cu

precizie ceva ce urmează să aibă loc într-un anumit timp şi spaţiu. Odată ce vorbim de certitudine şi concret,

ştiinţa îşi va exprima opoziţia, deoarece ştiinţa consideră „coincidenţa” a fi imprevizibilă. Dacă putem sau nu

realiza acest pas, este o problemă; dacă fiecare persoană care foloseşte aceste instrumente poate să facă acest

pas sau nu, este o altă problemă. Aceste două probleme nu trebuie confundate.

Astrologia predată de cei trei vrăjitori lui Wang Liping implică utilizarea mai multor instrumente de

pronosticare în acelaşi timp. Mentorii săi i-au spus că astrologia este o metodologie prin care strămoşii

înţelegeau umanitatea. Fiecare persoană are un destin: destinul este naşterea, îmbătrânirea, boala, şi moartea;

destinul este suişurile şi coborâşurile individului în societate. La baza schimbărilor sociale stau legi naturale ce

pot fi urmărite; progresele din viaţa unui individ sunt şi ele bazate pe legi naturale. Unele dintre aceste

schimbări au formă, altele sunt lipsite de formă. Problema pe care astrologia trebuie să o investigheze este cum

să cuprindem ceea ce are formă pentru a percepe ceea ce nu are formă, pentru a vedea prezentul şi a prezice

viitorul.

Calculul Stelei de Construcţie şi alte metode presupun o interpretare atentă. Folosind metoda celor patru

stâlpi ai destinului, este posibil să determinăm momentele importante din viaţa unei persoane, norocul unei

persoane trecând prin mai multe etape de dezvoltare şi transformare. Folosind metoda Calculului Stelei de

Construcţie, sunt calculate poziţia soarelui, lunii, şi pământului la momentul naşterii, cât şi unghiul şi direcţia

faţă de pământ a celor cinci planete majore; calculând aceste relaţii pentru un an viitor, se pot prezice

evenimentele semnificative din acel an şi legătura dintre acele evenimente şi viaţa unei persoane.

Cei trei vrăjitori au investit mult timp şi efort în a-i preda lui Wang Liping divinaţia. Bazele divinaţiei

sunt de asemenea yin şi yang şi cele cinci elemente, însă există multe metode concrete de realizare a calculelor.

Principala modalitate de studiu o reprezintă cele opt trigrame.

Atât confucianiştii cât şi taoiştii respectă I Ching-ul sau Cartea Schimbărilor. Confucianiştii respectă

principiile filozofice conţinute în I Ching. De-a lungul unei perioade de peste două mii de ani, au fost scrise mai

multe mii de comentarii confucianiste asupra I Ching-ului, majoritatea expunând principiile filozofice. Taoiştii

respectă instrumentele şi metodele de cunoaştere oferite de I Ching, conferindu-i un aspect şi mai practic.

Cei trei magi bătrâni au urmat tradiţia taoistă când l-au învăţat I Ching-ul pe Wang Liping, diferenţiind I

Ching-ul în 72 de variante, toate bazate pe formatul fundamental al celor 64 de hexagrame. Printre ele se află

Schimbările vegetalelor, Schimbările animalelor, Schimbările umane, etc. Toate evenimentele şi toate lucrurile

şi fiinţele pot fi clasificate în funcţie de cele 64 de hexagrame, pentru a putea observa şi prezice dezvoltările şi

transformările lor. În fapt, cele opt trigrame şi cele 64 de hexagrame ar trebui de asemenea considerate a fi o

hologramă a universului, cu evoluţia tuturor lucrurilor având loc conform aceloraşi legi naturale.

Un aspect deosebit al utilizării celor opt trigrame, după cum i-a fost predată lui Wang Liping este de a le

privi aşezate într-o sferă, şi nu în plan, după cum se înţelege de obicei. Trigramele cerului şi pământului sunt

extremele, deci ele pot fi îndepărtate. Cele şase trigrame rămase corespund pentru deasupra şi dedesubt, stânga

şi dreapta, faţă şi spate, formând astfel o structură tridimensională. Toate lucrurile şi toate fiinţele, toate

entităţile care au formă, nu pot fi separate de această sferă.

O altă particularitate a metodei de folosire a I Ching-ului pe care a învăţat-o Wang Liping de la mentorii

săi taoişti este că atunci când asupra unei probleme se face divinaţie prin intermediul unei hexagrame, noi îi

punem hexagramei o întrebare cu privire la acea problemă; deci este o relaţie de gazdă-oaspete care trebuie

93

definită în mod corect pentru a putea obţine un răspuns corect. Hexagrama este gazda, eul/sinele este oaspetele;

când eul îi pune gazdei o întrebare, cele 64 de hexagrame trebuie aşezate în exterior, cele 64 de hexagrame

formând o sferă imensă ce înconjoară eul. Aceasta este relaţia corectă. Dacă eul este privit ca fiind gazda, şi cele

64 de hexagrame sunt aranjate în mintea proprie persoanei, atunci răspunsurile la întrebări sunt toate subiective,

fiind toate în mintea persoanei - atunci cum este posibil să punem lucrurile sub semnul întrebării?

Atunci când folosim cele opt trigrame pentru divinaţie, momentul dificil apare cu aşa-numitele

„schimbări întrerupte”, când apare atât o hexagramă de bază cât şi o hexagramă transformată, fiind nevoie de

interpretare pentru a putea înţelege informaţiile ce ne sunt date. Interpretarea necesită învăţare, experienţă, şi

puterea gândirii asociative, astfel încât persoana să poată elimina răspunsurile imposibile şi să aleagă un răspuns

realizabil. Există de asemenea alte sisteme de divinaţie, inclusiv faimoasa Tăinuire în poarta norocului, una

dintre artele secrete ale culturii chineze tradiţionale. Această tehnică de pronosticare este extrem de profundă,

imposibil de învăţat prin studiu individual fără un ghid iluminat care să ofere instrucţiunile personale necesare

pentru a-l face cu adevărat folositor. Astfel, din vremurile străvechi, mulţi i-au cunoscut numele însă puţini au

stăpânit-o; cei care au reuşit să o folosească au fost cu toţii oameni importanţi ai istoriei, oameni care au realizat

lucruri mari cu ajutorul său.

Formatul de bază al Tăinuirii în poarta norocului este de asemenea o hologramă universală; punând

laolaltă cerul, pământul, umanitatea, şi spiritele, observând diferitele relaţii dintre yin şi yang şi cele cinci

elemente, cu ajutorul său fiind descoperit norocul bun sau cel rău în anumite timpuri şi spaţii, pentru a îndruma

acţiunile oamenilor. Sistemul este pătruns de filozofia uniunii dintre Natură şi umanitate; se ocupă de probleme

legate de necesitate sau inevitabilitate. Atunci când oamenii ar trebui să se adapteze condiţiilor a căror apariţie

poate fi prezisă, aceasta este o problemă de inevitabilitate şi necesitate, nu de coincidenţă.

Astrologia chinezească are şi o carte extrem de populară numită Calculele spirituale de pe tăbliţa de

fier, care există în numeroase şi diferite variante. Aceasta este atribuită faimosului erudit al dinastiei Song, Shao

Ying, deoarece foloseşte o metodă specială de calcul publicată de Shao Ying într-o altă lucrare renumită. În

realitate, Calculele spirituale de pe tăbliţa de fier, cu conţinutul său extrem de complicat, nu este opera unui

singur autor. Fiind o construcţie complexă, această carte este un compendiu de cunoaştere, tehnici, terminologii

şi metode ale multor faţete ale artelor chinezeşti de pronosticare. Unele fraze au o exprimare extrem de

elegantă, altele au o exprimare simplă şi directă. Metoda de consultaţie este extrem de dificilă, iar maniera

criptică de exprimare este foarte greu de înţeles fără o pregătire considerabilă privind literatura clasică şi istoria.

Din aceste motive, Calculele spirituale de pe tăbliţa de fier este extrem de cunoscută, dar nu prea există oameni

care să fie capabili să o folosească.

 

Atunci când cei trei bătrâni vrăjitori l-au învăţat pe Wang Liping fiecare dintre aceste arte de dezvoltare

a cunoaşterii, în acelaşi timp i-au atras atenţia că toate aceste cinci arte sunt menite a fi practicate în acord cu

Calea, folosind artele pentru a ajuta oamenii, folosind artele pentru a sprijini Calea, folosind artele pentru a

comunica Calea – aceasta este ceva fundamental. Artele sunt ramuri: Calea este trunchiul. Când o persoană se

dezvoltă pe Cale, inteligenţa i se deschide, şi nu îi este greu să înveţe tehnici. Când Calea este nobilă, şi

tehnicile sunt nobile; acest principiu devine tot mai evident în munca asupra vehiculului superior.

Wang Liping a înţeles ce vroiau să spună profesorii săi. Deşi era foarte interesat să înveţe artele, şi a

petrecut mult timp şi efort asupra lor, până la sfârşit nu s-a îndepărtat niciodată de esenţa de bază a Căii. Mai

târziu, Wang Liping avea să demonstreze adevărul avertismentelor date de profesorii săi în experienţă propriuzisă.

Atunci când se ocupa de pacienţi extrem de bolnavi, sau când trata cazuri fără precedent, un mare maestru

îl povăţuia în vis, învăţându-l arte extraordinare, şi spunându-i cum să vindece o anumită boală. La acel moment

Wang Liping avea deja, desigur, capacitatea comunicării spirituale.

După dezvoltarea cunoaşterii, cei trei vrăjitori l-au învăţat pe Wang Liping cum să „rafineze spiritul.”

94

95

11

Visatul intenţional şi rafinarea spiritului

„Rafinarea spiritului” a fost cel de-al optulea stadiu din viaţa lui Wang Liping ca şi ucenic taoist. În

acest stadiu, vitalitatea, energia şi spiritul au fost deja sublimate la un nivel înalt. Termenul „energie”, în

special, este diferit aici. De fapt, „energia” este înţeleasă diferit în fiecare dintre cele trei tărâmurile inferioare,

mijlocii şi superioare.

De exemplu, oricine şi orice lucru proiectează o umbră atunci când este expus la lumină. Este această

umbră goală sau are substanţă? La nivelul tărâmurilor inferioare ale oamenilor, evenimentelor şi lucrurilor,

lumea spune că este goală: dacă rupi umbra, n-are niciun efect asupra obiectului solid care îi corespunde. În

realitate însă, ruperea umbrei de fapt chiar are un efect; doar persoanele, evenimentele şi locurile nu pot simţi

acest lucru pentru că nu sunt suficient de senzitive pentru a face astfel. Când ajungi la nivelul „cerului,

pământului şi umanităţii” însă, nu este acelaşi lucru; aici, o umbră este percepută ca având substanţă. De

exemplu, umbra unei persoane corespunde anume fiecărei părţi din corpul acelei persoane; dacă energia de

nivel mediu, sau un obiect, acţionează asupra umbrei unei persoane, este ca şi cum ar acţiona asupra corpului

acelei persoane.

Când Wang Liping s-a dezvoltat până în acest punct, în timpul procesului „cultivării triplului tărâm”,

când mentorul lui a rupt reflexia lui în apă, Liping a simţit ceva în corpul lui. Acest gen de senzaţie poate fi

detectat doar când practica internă a avansat suficient de mult până la un nivel foarte avansat. Prin urmare, la un

nivel şi mai mare, dacă un ac împunge o anumită parte din umbra unei persoane, este echivalent cu a străpunge

cu un ac însuşi corpul persoanei respective. Oamenii obişnuiţi nu simt deloc aceasta, deşi în realitate efectul s-a

produs; aceasta este esenţa vindecării unei boli prin efectuarea acupuncturii pe umbră.

În rezumat, la acest stadiu al povestirii noastre, gândirea cititorului trebuie să se schimbe. Dacă veţi

continua să aplicaţi înţelesul original al unui concept dat, dincolo de un anumit punct, va înceta să mai

funcţioneze eficient.

Acum cei trei vrăjitori l-au antrenat pe Wang Liping în visatul intenţional. Din punctul de vedere al

oamenilor obişnuiţi, un vis este ceva care are formă dar nu are substanţă. Când merg la culcare, ei visează la

întâmplare tot felul de visuri stranii, din care multe nu şi le amintesc. Unele visuri lasă o impresie profundă, dar

oamenii nu înţeleg ce înseamnă.

Vrăjitorii şi Wang Liping văd visurile într-un alt mod decât oamenii obişnuiţi. Mai exact, la nivelul

„persoanelor, evenimentelor şi lucrurilor”, visurile au formă dar nu au substanţă, dar la nivelul „cerului,

pământului şi umanităţii”, visurile au atât formă cât şi substanţă. La acest nivel, oamenii nu visează pasiv, ci

activ, îndeplinind anumite misiuni în vis. Pentru a atinge acest nivel este necesar să treci printr-un antrenament

special, şi este necesar să ai un înalt nivel de realizări în munca interioară. Această muncă interioară este un

antrenament special al vitalităţii, energiei şi spiritului.

După ce vrăjitorii l-au învăţat pe Wang Liping să-şi dezvolte propria vitalitate, energie şi propriul spirit

la un nivel foarte înalt, ei l-au învăţat apoi cum să folosească în mod specific vitalitatea, energia şi spiritul,

pentru a visa intenţional.

Vrăjitorii au început prin a explica faptul că spiritul este divizat în două tipuri; oamenii au un spirit yin şi

un spirit yang. Spiritul yin este sufletul inferior, şi spiritul yang este sufletul superior. Wang Liping a simţit că

totuşi n-a înţeles ceea ce au vrut ei să spună, şi se ţinea după ei zi de zi, rugându-i să-i explice mai clar. La

început vrăjitorii şi-au turnat în mod virtual învăţăturile în ucenicul lor, dar mai târziu, odată ce ei au văzut că

Liping era pe Cale, au început să-l evite. Cu toate acestea, Liping putea totuşi să găsească întotdeauna pe cel

puţin unul dintre ei. Toţi vrăjitorii îl învăţau acelaşi lucru, dar fiecare avea individualitatea lui.

96

Deci cum este posibil visatul intenţional la nivelul „cerului, pământului şi umanităţii”? Există două

feluri de visuri, unul este operat în interiorul corpului; acest tip este în mod formal acelaşi ca visul unei persoane

obişnuite dar este diferit în sensul că tu poţi controla conţinutul visului. De exemplu, stabileşti un subiect

anume, o problemă la care vrei să te gândeşti, sau o întrebare la care cauţi un răspuns; apoi te duci să te culci, şi

răspunsul la întrebare va apare într-un vis.

Conform Maestrului Wang Liping, când merge să ţină conferinţe sau să conducă sesiuni de antrenament,

nu-şi scrie niciodată o schiţă a discursului; nici măcar nu nu-şi face reprezentări. În fiecare zi, meditează aşezat

timp de mai multe ore; când merge la culcare la trei sau patru dimineaţa, el mai întâi alege un subiect, şi anume

ceea ce ar dori să spună în conferinţa de a doua zi, şi apoi visează. Conţinutul conferinţei îi apare în vis. De

obicei el doarme două sau trei ore. După ce se trezeşte, mintea lui este perfect clară, şi poate începe conferinţa

imediat. El poate vorbi ore în şir despre ceea ce a văzut în visul său, chiar şi o zi întreagă sau mai mult, fără să

se epuizeze.

Alt tip de vis, nu este chiar un vis, ci de fapt este dincolo de ceea ce oamenii numesc vis. Este spiritul

yang, „călătoria externă” a spiritului yang.

Pentru ca spiritul yang şi spiritul yin să poată ieşi printr-o deschizătură şi să călătorească în afară

înseamnă deja o foarte mare realizare. Destul de mulţi oameni nu cred că ei ar avea un spirit yin şi un spirit

yang, cu atât mai puţin că aceste spirite pot călători în afară. Este o problemă metodologică majoră, una foarte

semnificativă atât pentru umanitate cât şi pentru univers, şi una care merită o investigaţie profundă.

Cum se realizează acest al doilea tip de visat? Maestrul Wang Liping explică faptul că vrăjitorii l-au

învăţat să ia vitalitatea, energia şi spiritul, şi să facă din fiecare câte un „director”. Spiritul ar putea fi în

avangardă, vitalitatea fiind directorul, iar energia în spatele lui ca o forţă propulsoare. Vitalitatea poate fi de

asemenea avangarda, spiritul directorul şi energia ca şi forţă propulsoare în spatele ei. Apoi, iarăşi, spiritul poate

fi avangarda, energia directorul, şi vitalitatea din spatele lui poate fi forţa propulsoare.

De exemplu, când iese spiritul yin, dacă spiritul este directorul, vitalitatea învăluie spiritul, energia

învăluie vitalitatea, atunci este manifestată forma. Dacă spiritul este directorul, energia învăluie spiritul, iar

vitalitatea este în afară, atunci forma nu este manifestată. Manifestarea formei este numită „arta reproducerii

corpului”, şi poate fi realizată chiar şi fără visat. Şi non-manifestarea formei se poate realiza fără visat. În visat,

însă, ceea ce se proiectează este mai mult spiritul yin, nu spiritul yang.

Când se face acest al doilea tip de visat, proiectarea spiritului pentru a opera dincolo de spaţiu şi timp,

visurile au atât formă cât şi substanţă; nu există nimic gol sau iluzoriu în ele.

Conform experienţei practice a Maestrului Wang Liping, visurile umane aşa cum le cunoaştem noi acum

pot fi în general împărţite în două categorii mari. O categorie este cea a visurilor spontane, pe care oamenii nu le

pot controla. Cealaltă o reprezintă sunt visatul controlabil, care poate fi manipulat de oameni pentru a deveni un

instrument folositor. Primul tip de visare este cel al oamenilor obişnuiţi. Al doilea tip este visatul celor care s-au

ridicat la nivelul „cerului, pământului şi umanităţii”.

 

Visurile obişnuite au fost subiect de cercetare începând cu cele mai vechi timpuri. Discuţiile pe

marginea visurilor au devenit din ce în ce mai vii în secolul douăzeci, pentru că Vestul a început să producă un

număr de gânditori influenţi, precum Freud şi Jung. China de asemenea a produs un mare gânditor în acest

domeniu, Profesorul Liu Wenying, care a petrecut ani de zile cercetând referinţe la visuri în literatura chineză,

prezentând o „nouă teorie chinezească a visului”. Această nouă teorie apare în ultima lucrare a dânsului,

„Superstiţii despre visuri şi cercetări asupra visurilor – O faţetă a religiei, filosofiei şi ştiinţei antice chinezeşti”.

Următoarele citate asupra teoriilor chinezeşti despre visuri, în afara notelor explicative, provin din opera

profesorului Liu.

Prima menţiune a clasificării visurilor în literatura antică chinezească apare în Riturile Zhou, care dă o

categorisire a acestora pentru oamenii din era pre-imperială. În acest tratat clasic al riturilor, visurile sunt

97

împărţite în şase tipuri: „Primele sunt visuri precise, a doua categorie sunt visurile neaşteptate, a treia sunt

visurile contemplative, a patra sunt visurile de trezie, a cincea sunt visurile vesele, a şasea sunt visurile

înfricoşătoare.” Acesta este felul în care interpreţii oficiali de visuri din dinastia Zhou clasificau visurile.

Interpreţii oficiali de visuri determinau semnele bune sau rele ale celor şase tipuri de visuri, conform cu soarele,

luna, stelele şi planetele. Acest tip de clasificare este în principal bazată pe conţinutul visurilor şi starea

psihologică a visătorului.

În timpul dinastiei Han de Est, Wang Fu a clasificat visurile în trei categorii în „Tratatul Omului

Ascuns”: „În general, visurile pot fi directe, sau pot fi simbolice; pot implica vitalitatea, gândul, personalitatea,

sentimentele, sau alte timpuri. În ele poate exista inversiune, boală sau sexualitate”. Wang Fu afirmă: „Aceste

zece elemente sunt în general parametri ai interpretării visului.”

El de asemenea clasifică aceste visuri în cele ce au validitate şi cele ce n-au validitate. Cu toate acestea, spune

el, „Visurile extraordinare au în majoritatea lor un scop; puţine dintre ele sunt lipsite de însemnătate.”

Din acest lucru putem vedea că oamenii timpurilor străvechi considerau studiul visurilor o chestiune

destul de serioasă şi nu priveau diferitele tipuri de visuri ca fiind asemănătoare. În particular, ei luau „visurile

extraordinare” în mod serios, sperând să poată „citi” din ele o informaţie folositoare despre viaţă sau societate.

Distincţiile între tipurile de visuri enumerate de scripturile budiste sunt chiar şi mai avansate. De

exemplu, Creşterea perlelor în grădina învăţăturii citează o sursă mai timpurie care împarte visurile în patru

tipuri: visuri care rezultă din indispoziţia fizică, visurile profetice, visurile care conectează supranaturalul cu

umanitatea, şi visurile care provin din gânduri. N-ar fi potrivit să încercăm să înţelegem aceşti termeni în sens

literal; este foarte dificil să spunem exact ceea ce înseamnă. În cazul „visurilor care conectează supranaturalul

cu umanitatea” însă, aceasta se referă în mod evident la visurile în care există sens şi răspuns între Cer şi

umanitate, având o Natură de previziune.

În Tratatul budist despre înţelepciunea transcendentă, de asemenea se clasifică visurile, în cinci tipuri:

„În cazul dizarmoniilor din interiorul corpului, dacă există febră, omul va visa deseori foc, va vedea culoarea

galben sau roşu. Dacă există senzaţie de frig, omul va visa apă şi va avea culoarea alb. Dacă este paralizat, va

visa că zboară, văzând negru. De asemenea va vedea şi auzi în vis lucruri la care s-a gândit foarte mult. Fiinţele

celeste la rândul lor pot să acorde visuri pentru a informa oamenii asupra evenimentelor din viitor.” Primele trei

categorii de aici corespund cu indispoziţia fizică; a cincea este asemănătoare categoriei menţionate mai

devreme, cea a „visurilor care conectează supranaturalul cu umanitatea”. Acest ultim tip implică comunicarea

cu spirite în visuri, prin care o persoană poate afla viitorul; prin urmare, acestea sunt numite visuri neobişnuite.

În ceea ce priveşte visurile neobişnuite, există puţină literatură relevantă pe parcursul veacurilor, iar

cercetare adecvată este încă şi mai puţină. Este unul dintre motivele principale pentru care oamenii n-au făcut

descoperiri importante în percepţia lor asupra visurilor.

Maestrul Wang Liping consideră teoria taoistă şi practica ce are legătură cu visatul ca prezentând natura

de bază a existenţei universului la un nivel mai înalt.

În primul rând, visurile sunt împărţite în visuri pasive şi visuri active. Visurile pasive pot fi expresii

individuale ale subconştientului oamenilor, sau pot fi stimulate prin influenţe externe; în orice caz, ele nu sunt

rezultatul voinţei subiective a visătorului.

Forţele externe, în acest domeniu, sunt forţe cu care ştiinţa trebuie să aibă de-a face în continuare în mod

distinct.

Apoi există vitalitatea umană, energia, şi spiritul, aşa cum le-a descoperit Maestrul Wang Liping din

propria lui practică. Vitalitatea, energia şi spiritul cultivate şi rafinate, pot fi controlate şi activate în mod

intenţionat. Ele pot chiar să fie folosite pentru a controla vitalitatea, energia şi spiritul nerafinate, ale oamenilor

obişnuiţi, astfel încât să se creeze visuri. Visatul pasiv cuprinde şi visat activ; pentru persoanele obişnuite este

pasiv; pentru practicantul cultivat, este activ.

98

Visurile active sunt şi ele de două tipuri. Primul este cel pe care tocmai l-am menţionat, când cineva

foloseşte puterea interioară pentru a implica o altă persoană într-un vis. Celălalt este atunci când persoana

stabileşte un subiect al visului, şi apoi în visat găseşte răspunsul la întrebări.

În al doilea rând, relaţiile temporale şi spaţiale se schimbă foarte mult în visuri. În visurile oamenilor

obişnuiţi, spaţiul schimbă mereu, cu toate imaginile manifestându-se la fel de nesubstanţial precum norii, apa

sau aerul, trecând de la o scenă la alta, imposibil de controlat. Există un simţ al timpului, dar nu este un simţ

corect al timpului.

În contrast, în visatul activ practicat de Maestrul Wang Liping, situaţia este destul de diferită. Scenele

din visat sunt atât de asemănătoare cu scenariile din viaţa cotidiană, încât este dificil să faci o distincţie. Unii

spun că nu este nicio diferenţă, şi că se poate spune că visătorul chiar se află acolo.

Aici ne lovim de o controversă semnificativă: care este natura fundamentală a visurilor? Cercetătorul

vestic modern al visurilor, Freud, crede că visurile sunt expresia activităţii psihice subconştiente. Pe planul

inferior al nivelului „persoanelor, evenimentelor şi lucrurilor”, aceasta este o realizare importantă în teoria

visului. Dar taoiştii consideră insuficientă rămânerea la acest nivel, căutând să investigheze mai profund.