DESCHIZAND POARTA DRAGONULUI 3

Qigong

Trezit brusc din reveria sa, băiatul răspunse că a fost atent, cu adevărat.

Bătrânul îl întrebă ce a înţeles din aceste poveşti.

Liping răspunse cu mare siguranţă: „Doar cu o inimă sinceră şi cu voinţă puternică este posibil să înveţi

Calea şi să dezvolţi un potenţial real.”

Cei trei bătrâni zâmbiră. Cel mai vârstnic maestru îl întrebă pe băiat: „Vrei să studiezi Calea?”

„Da”, răspunse Liping cu cea mai serioasă şi determinată voce, „dar nu ştiu cum. Nu am un învăţător

care să mă îndrume.” El nu-şi dăduse încă seama cine erau cei trei bătrâni.

Marele maestru spuse: „Dacă doreşti să studiezi Calea, nu te îngrijora că nu ai un învăţător. Cine crezi tu

că suntem noi? Eu sunt Transmiţător din a şaisprezecea generaţie a învăţăturilor lui Changchun, iar aceştia doi

care sunt cu mine fac parte din a şaptesprezecea generaţie. Acum că suntem bătrâni, dorim să împărtăşim ceea

ce am învăţat şi noi. Dacă doreşti să înveţi Calea, doar fii pregătit să lucrezi puternic. Altfel, cum te poţi ridica

deasupra condiţiei oamenilor obişnuiţi? Prima cerinţă pentru a învăţa Calea este să munceşti puternic; apoi

trebuie să înveţi să fii un membru al societăţii, ceea ce înseamnă să faci bine şi să te abţii de la a face rău,

întărindu-ţi caracterul. Când ţi-ai dezvoltat virtutea şi ţi-ai clădit caracterul, în cele din urmă vei intra pe Cale în

mod natural.”

De pe acum cei trei bătrâni vrăjitori erau satisfăcuţi de faptul că Wang Liping avea, într-adevăr potenţial,

iar momentul ales era cel potrivit. Totuşi, ca întotdeauna, ei trebuiau să înceapă cu începutul, îndrumându-l pe

discipol treptat pentru a obţine o profundă realizare.

În Scriptura eternei purităţi şi eternului calm se spune:

Calea include claritate şi obscuritate, mişcare şi linişte. Cerul este clar, pământul este obscur; cerul

este în mişcare, pământul este nemişcat. Masculinul este clar, femininul este obscur; masculinul este activ,

femininul este liniştit. Coborând de la sursă pentru a se ramifica, acestea creează miliarde de fiinţe. Claritatea

este sursa obscurităţii, mişcarea este fundaţia liniştii. Dacă oamenii pot fi clari şi calmi, întregul univers va

veni către ei.

Spiritului uman îi place claritatea, dar mintea îl tulbură. Minţii umane îi place calmul, dar dorinţele o

atrag. Dacă poţi întotdeauna să-ţi laşi dorinţele deoparte, mintea va deveni calmă, în mod natural; limpezeşteţi

mintea, şi spiritul va deveni calm, în mod natural.

Dificultatea punerii acestei învăţături în practică constă în „a lăsa dorinţa deoparte, a limpezi mintea şi a

intra în linişte.” Acest lucru este dificil în special în zilele noastre, când atât de multe resurse umane şi materiale

sunt devotate servirii unei nesfârşite procesiuni de dorinţe şi ambiţii, fără a le satisface vreodată cu adevărat şi

fără a obţine vreodată o înţelegere obiectivă a efectelor acestui întreg proces asupra societăţii umane şi a relaţiei

sale cu Natura.

Ca atare, primul exerciţiu pe care bătrânii maeştrii l-au învăţat pe Wang Liping a fost o practică numită

„penitenţă”. Aceasta înseamnă, în contextul taoismului, curăţarea minţii, îndepărtarea influenţelor lumeşti care

deja infectează conştiinţa, eliminarea gunoaielor.

Modul în care se face acest lucru este prin izolare temporară şi auto-examinare. Procesul este subdivizat

în trei părţi. În prima parte discipolul stă într-o cameră întunecată timp de două luni fără a face nimic. Prin

aceasta se reduce treptat cruzimea şi violenţa din natura omului. Al doilea stadiu al practicii implică şederea

nemişcată într-o cameră întunecată pentru o perioadă determinată de timp, care este mărită în mod progresiv. În

al treilea stadiu discipolul este mutat într-o cameră liniştită obişnuită şi i se cere să stea nemişcat cel puţin timp

de patru ore.

Într-o dimineaţă după micul dejun, în loc să meargă la şcoală, Wang Liping se îndreptă direct către

aşezământul celor trei maeştri taoişti. Deja în acel moment taoismul îl interesa pe tânăr mai mult decât şcoala.

El îi găsi pe bătrâni nemişcaţi şi cufundaţi în meditaţia de dimineaţă. În ciuda vârstei lor înaintate, bătrânii

12

vrăjitori aveau feţe tinere şi păr negru. Ochii lor străluceau cu o lumină stranie. Liping se aşeză şi li se alătură în

acest exerciţiu, dar marele maestru îl opri cu o întrebare: „Eşti absolut sigur că doreşti să studiezi taoismul cu

noi? Eşti sigur că nu te vei răzgândi?”

Liping insistă că este extrem de hotărât să meargă înainte. Astfel că marele maestru continuă. „De îndată

ce ţi-ai pus în inimă să înveţi Calea”, spuse el, „trebuie să începi cu începutul. Aminteşte-ţi că nu trebuie să te

temi de greutăţi. Astăzi te vom învăţa prima lecţie, care nu implică explicarea principiilor, doar practică

efectivă. Trebuie să faci cum îţi spun, întrucât, dacă eşuezi în această lecţie nu trebuie să mai vii să ne cauţi

deloc”. Bătrânul fusese ferm. Doar cu această scurtă introducere, el îl puse pe tânăr să-l urmeze către magazia

pe care o curăţaseră pentru acest exerciţiu.

Arătând către camera întunecată, marele maestru îi spuse lui Liping: „Mergi înăuntru şi stai liniştit. Nu

începe să plângi că vrei să pleci, întrucât nu te vom lăsa să ieşi sub nicio formă.” Spunând acestea, bătrânul

vrăjitor îl împinse pe băiat înăuntru şi închise uşa.

Wang Liping nu crezuse defel că bătrânul chiar va face aceasta. Magazia era complet goală şi

întunecată. Nu putea să vadă nimic. Închipuindu-şi că bătrânul îi testa sinceritatea şi l-ar fi lăsat să iasă mai

devreme sau mai târziu, băiatul decise să aştepte în linişte.

Mai uşor de spus decât de făcut. După o vreme Liping începu să se învârtă, orbecăind şi lovindu-se de

pereţi de câteva ori. Învârtindu-se până ce transpiră, se aşeză pentru a se odihni. Apoi se ridică şi începu să se

învârtă din nou. Pe măsură ce repeta acest lucru încontinuu neliniştea sa creştea; dimineaţa părea la fel de lungă

ca un an.

Dintr-odată uşa se crăpă şi o rază de lumină îl orbi pe tânărul dinăuntru. Îl auzi pe un bătrân strigându-i

să iasă, şi el apăru, frecându-se la ochi. Băiatul era extrem de supărat, dar se purtă ca şi când nimic nu s-ar fi

întâmplat.

Wang Jiaoming îl întrebă: „Mai poţi suporta, băiete?”

Liping crezu că învăţătorul îl testează, şi chiar dacă se săturase, el spuse: „Nici o problemă. Lecţia este

uşoară. M-am descurcat bine?” Dorea să obţină o notă bună.

„E în regulă”, răspunse încet bătrânul maestru, “dar hai să luăm prânzul”.

Liping fusese insuportabil de nervos toată dimineaţa şi trebuise deja să urineze într-un colţ al magaziei.

Când îl auzi pe învăţător spunându-i că se descurcase bine îşi închipui că trecuse testul, deşi nu cu note foarte

bune.

Masa de prânz nu decurse la fel ca de obicei. Cei trei bătrâni vorbiră foarte puţin; niciunul nu aduse în

discuţie felul în care Liping îşi petrecuse dimineaţa. Băiatul îşi închipui că simulau indiferenţa, deci se decise să

le facă jocul. Înfulecându-şi mâncarea, el aşteptă să vadă care va fi următorul test. Nu se aştepta însă la ceea ce

avea să urmeze.

Wang Jiaoming spuse ca din întâmplare: „Liping, întoarce-te în magazie şi stai acolo.” Fără a arunca

măcar o privire către băiat, bătrânul îl duse înapoi în magazie şi îl încuie.

Tânărul Liping nu anticipase această încercare. Credea că fusese testat îndeajuns.

Întrucât bătrânul nu-i dăduse îndrumări specifice în privinţa a ceea ce ar trebui să facă, Liping se hotărî

să-şi petreacă timpul făcând sport, boxând cu umbra în întuneric, aşezându-se să se odihnească atunci când

obosea. Nu după mult timp, totuşi, băiatul realiză cu o greutate sporită că nu se pregătise corespunzător pentru

acest test. Chemarea naturii sale interioare începu să-l sâcâie până când crezu că va exploda. Pe măsură ce

minutele treceau ca orele el devenea din ce în ce mai nerăbdător şi, la un moment dat, Liping se întărâtă izbind

şi lovind uşa cu piciorul, ţipând şi chemându-i pe bătrâni pentru a fi lăsat afară. Într-un sfârşit, se făcu de ruşine.

În ce-i priveşte pe cei trei maeştri taoişti, chiar dacă erau ocupaţi cu tratarea durerilor oamenilor din

partea locului ei îşi focalizau atenţia interioară către tânărul lor învăţăcel. Prin puterea clarviziunii ei erau

13

perfect conştienţi de zbaterea sa. Lao-tzu spunea: „Cei care se cuceresc pe ei înşişi sunt puternici.” Bătrânii

maeştri nu erau nemiloşi; ei făceau ce era necesar pentru a crea o nouă persoană. În I Ching se spune:

“Loialitatea şi corectitudinea sunt metode de dezvoltare a caracterului.”

Începând din acea zi, Liping venea o dată la trei sau patru zile pentru a practica „penitenţa” în magazie.

De fiecare dată durata izolării sale creştea, de la o jumătate de zi la o zi, de la o zi la o zi şi o noapte. După

câteva sesiuni el învăţă să se controleze, iar inima şi mintea îi deveniră calme şi limpezi. Obţinând acestea, el

începu să-şi utilizeze creierul pentru a se gândi la întrebări. Mentorii săi îi spuseseră ca această „gândire

structurată” era un subiect extrem de important în antrenarea creierului.

Lao-tzu spunea: „Mişcarea învinge frigul, nemişcarea învinge căldura; calmul limpede este un

purificator al lumii.” El mai spunea: „Goleşte-te până la extrem, menţine nemişcarea stabilă; în timp ce miliarde

de lucruri acţionează împreună, astfel eu observ ceea ce se întoarce.” Esenţialul este în nemişcarea calmă; când

nemişcarea îşi atinge punctul culminant, ea produce mişcare, în timp ce tu observi subtilul. „Gândire

structurată” înseamnă că după ce trupul şi mintea au atins punctul culminant al nemişcării creierul concepe un

„lucru”, fie că este o scenă, un personaj sau un eveniment. Trebuie să proiectezi gândul în viitor sau în trecut şi

astfel provoci acel lucru să se dezvolte şi să evolueze până ce se obţine un „rezultat”. Se consideră că exerciţiul

a avut efect când acest rezultat conţine un înţeles clar stabilit. Această operaţiune a procesului gândirii se

numeşte „gândire structurată”.

Acum, Liping stătea în linişte în camera întunecată practicând gândirea structurată după indicaţiile

mentorului său. Întâi el reflectă la faptul că deşi corpul său era reţinut într-o micuţă cameră întunecată gândul

său nu putea fi închis şi împiedicat să se învârtă peste tot.

Având acestea în minte, Liping îşi concentră în mod deliberat atenţia către tatăl său. Ce făcea el acum?

Liping şi-l închipui pe tatăl său la muncă, cu biroul său şi tot ceea ce se afla pe el - creioane, calculator,

instrumente de desenat, o ceaşcă cu apă fierbinte pe jumătate plină, o scrumieră cu câteva mucuri de ţigară în

ea. Acum Liping şi-l închipui mental pe tatăl său, cu ţigara în mâna stângă, expirând încet o dâră de fum în timp

ce scria pe o hartă mare, făcând însemnări circulare şi pătrate.

DESCHIZAND POARTA DRAGONULUI 2

Qigong

După ce le mâncară, bătrânii îşi încrucişară privirile şi plecară bine dispuşi. Cugetând la ciudăţenia întâmplării,

când Liping îşi ridică privirea, cei trei bătrâni dispăruseră deja fără urmă.

Deşi atunci nu ştia, tânărul Wang Liping avea un motiv serios pentru a fi descumpănit de această

întâlnire. După cum s-a demonstrat mai târziu, cei trei bătrâni nu erau oameni obişnuiţi, ci vrăjitori taoişti care

trăiau de mult ascunşi în peşteri din munte practicând artele secrete. În realitate, ei nu coborâseră de pe munte

pentru a cerşi mâncare, ci pentru a găsi moştenitorul cunoaşterii lor.

Taoismul este religia nativă în China. Funcţiile sale cele mai directe şi universale pentru oamenii din

lumea obişnuită sunt recunoaşterea legilor universale, promovarea sănătăţii, prevenirea bolilor, prelungirea

vieţii, stimularea dezvoltării culturii şi civilizaţiei bazate pe cooperarea reuşită dintre om şi Natură şi dintre

individ şi societatea în ansamblu.

Cei trei maeştri taoişti care veniseră să-l găsească pe Wang Liping petrecuseră mulţi ani în peşterile din

munte cultivându-şi propriile fiinţe. Ei atinseseră deja cele mai înalte domenii de realizare atât în practica

interioară cât şi în cea exterioară, mult dincolo de scopul taoiştilor obişnuiţi.

Pentru a găsi un urmaş ei îşi folosiseră vederea interioară, precum şi cartea specială de previziuni

transmisă în cadrul grupării lor. Ajungând la concluzia că persoana pe care o căutau se găsea deja în lume de

peste zece ani, ei îşi făcuseră pregătiri pentru a pleca de pe munte şi a-l găsi.

Călătoria lor în vederea întâlnirii urmaşului a durat peste două luni, luându-le mai mult timp pentru a

vindeca şi ajuta oamenii de-a lungul drumului decât călătoria însăşi. Caritatea şi servirea altora sunt o parte a

tradiţiei taoiste, fie că sunt practicate la vedere sau în secret.

După ce ajunseseră la casa lui Wang Liping în acea zi şi îşi găsiseră moştenitorul spiritual, greutăţile

drumului păreau că s-au dizolvat în aer pentru cei trei vrăjitori. Vorbeau şi râdeau pe drumul de întoarcere către

clădirea abandonată la care se opriseră să locuiască. Scuturându-se de praf, ei s-au aşezat şi au aşteptat ca Wang

Liping să vină să-i caute.

Cât despre tânăr, după prima sa întâlnire cu cei trei vrăjitori, în acea zi, Liping nu îşi putu înfrâna dorinţa

intensă de a merge să-i caute. Fiind în clasa a cincea pe acea vreme, fusese zăpăcit toată după amiaza la şcoală.

După ore, în loc să meargă acasă împreună cu colegii de clasă, ca de obicei, s-a trezit bântuind ici şi colo distrat,

în cele din urmă îndreptându-se agale către locul unde maeştrii îşi instalaseră tabăra.

Wang Liping îi găsi pe cei trei bătrâni stând într-o magazie, vorbind şi amuzându-se. Vrăjit, se aşeză să-i

asculte.

Profesorii îşi găsiseră discipolul. Iar viitorul Transmiţător al învăţăturilor taoiste ale Porţii Dragonului îşi

găsise ghizii. Astfel, în toamna anului 1962, Wang Liping a început un curs de ucenicie în vrăjitoria taoistă, care

avea să dureze cincisprezece ani.

9

2

Rafinarea minţii

Chiar dacă cei trei vrăjitori taoişti stăteau şi discutau între ei, părând să-l ignore pe tânărul lor vizitator,

ei îl examinau pe ascuns, prin percepţiile lor interioare. Dându-şi seama că băiatul suferea de migrenă cronică şi

avea probleme cu ochii, bătrânii maeştri se apucară să-l trateze fără a da vreun indiciu vădit în legătură cu ceea

ce făceau.

Treptat, Wang Liping deveni conştient de o excepţională claritate a minţii, iar privirea i se clarifică şi ea.

Acum ştia că acei trei bătrâni nu erau, în mod sigur, oameni obişnuiţi.

De partea lor, de îndată ce maeştrii l-au privit cu atenţie pe Wang Liping şi-au dat seama că el era, întradevăr,

cel pe care îl văzuseră în viziunile lor din ultimii trei ani, cel pe care îl căutau. Wang Liping era destinat

să devină un Transmiţător al celei de-a optsprezecea generaţii a taoismului Porţii Dragonului.

Cel mai în vârstă dintre cei trei stătu liniştit pentru o vreme, cu ochii închişi. Apoi el deschise ochii încet

şi îşi aţinti privirea către tânărul Liping: „Bună, şcolarule! Se face târziu şi eşti departe de casă! Nu ţi-e teamă să

te întorci, în întuneric?”

Fără a se gândi, tânărul răspunse: „Teamă de ce? Când mă joc de-a v-aţi ascunselea cu prietenii, cu cât e

mai întuneric, cu atât e mai distractiv! De ce anume mi-ar fi teamă?”

Cei trei bătrâni fură încântaţi. Gu Jiaoyi îl trase pe Wang Liping spre el şi îi spuse: „Vino, joacă-te de-a

v-aţi ascunselea cu noi!”. Ducându-l afară, într-un cimitir nu prea îndepărtat, bărbaţii îl provocară pe băiat la

jocul de-a v-aţi ascunselea, spunându-i că îl vor declara învingător dacă va găsi măcar unul din ei în întuneric”.

Liping acceptă degrabă provocarea. El trecea pe acolo în fiecare zi şi cunoştea terenul foarte detaliat;

credea că era imposibil ca bătrânii să se poată ascunde de el.

Băiatul îşi acoperi ochii şi începu să numere, aşteptând ca bătrânii să se ascundă. Dar Zhang Hodao îl

trase şi îi spuse: „Nu e nevoie de aceasta. Doar stai aici cu ochii deschişi şi priveşte-ne când vom pleca să ne

ascundem. Priveşte cu atenţie - nu vom merge departe!”

Dar bătrânii rămaseră pe loc, aşa că Liping îi rugă să meargă să se ascundă. Nici acum ei nu se mişcară,

dar o voce spuse: „Mai bine uită-te cu atenţie - deja ne-am ascuns!”

Auzind aceasta, Liping îşi încordă ochii pentru a vedea, dar nu putu găsi nicio urmă a celor trei. Cum ar

fi putut ei dispărea chiar în timp ce-i vorbeau? De ce paşii lor nu au făcut niciun zgomot? Liping începu să

privească atent întreaga zonă, căutând în fiecare ungher sau crăpătură, în orice loc unde cineva s-ar fi putut

ascunde. Nimic. Niciun sunet. Întregul loc era pustiu. Complet zăpăcit, după aproape o oră, băiatul se întoarse la

copacul de unde pornise întreg jocul. Cei trei bătrâni apărură dintr-odată în faţa lui, invitându-l să-şi recunoască

înfrângerea!

În realitate vrăjitorii nu fuseseră niciun moment plecaţi. Ei rămăseseră acolo tot timpul, exersând arta de

a se face nevăzuţi. Aceşti maeştri taoişti nici măcar nu aveau nevoie de protecţia întunericului; ei ştiau cum să

dispară din faţa ochilor oamenilor obişnuiţi chiar şi în plină zi. Aceasta este o artă obţinută numai în faza

mijlocie a realizării.

Wang Liping nu ştia nimic din toate acestea; nu simţea decât uluirea şi respectul său crescut faţă de

maeştri. Ei îi spuseră să plece acasă şi să se întoarcă ziua următoare, după ore, şi să nu spună nimănui

întâmplările la care a fost martor.

Wang Liping merse acasă în acea seară şi îi găsi pe părinţii săi îngrijoraţi. Unde a fost el până aşa

târziu? Ce a făcut? Dar Liping dădu din colţ în colţ, aşa că nu-l forţară. Erau vremuri grele în China, şi fiecare

membru al familiei trebuia să aibă grijă de ceilalţi, dar uneori nu poţi ţine totul sub control. Liping era al doilea

10

fiu, la urma urmei, iar părinţii săi trebuiau să se îngrijoreze mai mult în legătură cu fraţii şi surorile mai mici. De

multe ori, Liping venea şi pleca de unul singur.

Cât despre cei trei bătrâni, oamenii din partea locului îi simpatizau pentru vârsta lor înaintată, dar şi

pentru că veniseră acolo tocmai din inima ţării. Abilităţile lor de vindecare era bine primite de către oameni,

deşi bătrânii lăsau puţin să se întrevadă pentru a-şi păzi identităţile de maeştri taoişti. De-a lungul timpului

oamenii au ajuns să-i respecte pe cei trei bătrâni, care nu cereau nicio recompensă pentru serviciile lor. Ei

obişnuiau să-l lase pe Wang Liping să facă treburi casnice pentru ei, iar acesta observa cum tratează ei bolile.

Între aceste activităţi îi vorbeau tânărului lor protejat despre lucruri care să-l orienteze pe Cale.

Având nevoie de un loc liniştit unde să-şi antreneze noul lor discipol, cei trei învăţători găsiră un vechi

atelier de fierărie abandonat de mult timp, destul de departe de traficul zilnic. Maeştrii curăţară locul, plantară

câţiva copaci în faţă şi înfiinţară o grădină de zarzavaturi în spate. Populaţia din satele de munte, provinciali

simpli, cinstiţi şi direcţi în felul lor de a fi erau impresionaţi de actele de caritate ale venerabililor bătrâni

vindecători şi obişnuiau să le trimită în dar lemne de foc, orez şi alte lucruri trebuincioase.

Odată cu trecerea timpului, Wang Liping se obişnui treptat cu bătrânii maeştri, care începură să-l

îndrume pe căi subtile pentru a-l pregăti pentru marele curs de antrenament pe care avea să-l parcurgă.

Într-o noapte rece de toamnă, pe când cei patru stăteau adunaţi în jurul unei lămpi, Marele Maestru

Zhang Hodao începu să povestească despre taoiştii şi principiile taoiste străvechi. El vorbi cu multe detalii

despre Changchun, Adevăratul Om al Eternei Primăveri, care a trăit pe vremea lui Genghis Khan şi a fost

întemeietorul grupării Porţii Dragonului.

Changchun a intrat pe calea taoistă la vârsta de nouăsprezece ani şi a devenit un discipol al marelui

Maestru Wang Chongyang pe când avea douăzeci de ani. După ce profesorul său a decedat, Changchun a

călătorit spre Muntele Zhongnan, un străvechi centru de studii spirituale.

Sosind la sfârşitul iernii, Changchun s-a trezit înzăpezit timp de cinci zile şi nopţi, închis într-un mic

altar. În pericol de a muri de foame şi de frig, Changchun a intrat într-o transă adâncă.

În mijlocul profundei sale meditaţii, Changchun auzi dintr-o dată o voce. Privind în sus, el văzu un

bătrân stând în faţa lui, aducându-i în dar hrană. Punând darul în faţa lui Changchun, bătrânul se întoarse şi

plecă.

Urmându-l pe bătrân până la uşa altarului Changchun privi dar nu văzu altceva decât o întindere vastă de

zăpadă neatinsă. Nu era nicio urmă de paşi.

Când ninsorile s-au domolit şi călătoria a fost din nou posibilă, Changchun îşi continuă drumul spre vest

până ajunse la o vale uriaşă cunoscută sub denumirea de Valea Râului Fa. Albia râului era foarte largă iar apa

creştea sau scădea alternativ în înălţime, încât era imposibil să construieşti un pod sau să călătoreşti cu barca.

Prin urmare, călătorii erau nevoiţi să-şi facă cu greu drum prin apă. Văzând pericolele la care erau expuşi

oamenii, Changchun se hotărî să rămână acolo şi să-i ajute pe călători, cărându-i peste râu pe umerii săi.

Instalându-şi un altar pe mal, Changchun trăi timp de şase ani lângă râu, petrecându-si nopţile în

meditaţie şi zilele transportând călătorii peste apă.

În această perioadă de timp, Changchun a experimentat de nu mai puţin de şapte ori ceea ce taoiştii

numesc Marea Moarte, şi a trecut prin ceea ce ei numesc Mica Moarte de nenumărate ori. Murind şi întorcânduse

la viaţă el a reuşit să transceandă lumea obişnuită a oamenilor, evenimentelor şi lucrurilor.

Marele maestru îşi încheie discursul cu aceste cuvinte: „Străbunul nostru spiritual Changchun avea o

vorbă: «Când nu este produs nici măcar un singur gând, aceasta se numeşte libertate; când nu este nimic în

minte, aceasta reprezintă iluminare nemuritoare.» Iată cât de intens se cultivau şi antrenau nemuritorii spirituali

şi vrăjitorii celeşti!”

Apoi bătrânul se întoarse către Wang Liping şi-l întrebă: „Ai ascultat cu atenţie?”

DESCHIZAND POARTA DRAGONULUI 1

Qigong

DESCHIZAND

POARTA

DRAGONULUI

Introducerea traducătorului

Această carte este o

traducere a

biografiei autorizate a

lui Wang Liping, un maestru taoist în viaţă, scrisă de doi

dintre vechii săi discipoli. Wang Liping reprezintă a optsprezecea generaţie de Transmiţători ai ramurii taoiste a

Porţii Dragonului care îşi are descendenţa spirituală cu peste opt sute de ani în urmă. În copilărie, Wang Liping

a fost ales pentru a fi antrenat special pentru rolul de Transmiţător de către trei dintre cei mai venerabili maeştri

ai ramurii taoiste a Porţii Dragonului.

Obiceiul creşterii din copilărie a unor persoane special alese ca deţinători şi Transmiţători ai

învăţăturilor ezoterice este răspândit atât printre budiştii tibetani, sufiţii khajagani cât şi printre taoiştii Porţii

Dragonului.

După ce a fost localizat de către venerabilii maeştrii ai Porţii Dragonului, Wang Liping a fost ulterior

educat şi antrenat în practici taoiste timp de cincisprezece ani. Acum el însuşi este un profesor. Aceasta este

povestea copilăriei sale şi a începuturilor antrenamentului său ezoteric, bazată pe propriile sale amintiri.

Ramura Poarta Dragonului este o grupare a puternicei şcoli taoiste a Realităţii Complete, care a integrat

budismul şi confucianismul într-o nouă formă de taoism. Taoismul Realităţii Complete s-a extins, în cele din

urmă, pe tot cuprinsul Chinei în Evul Mediu şi îşi continuă existenţa şi în zilele noastre. În ultimii zece ani au

fost traduse în limba engleză numeroase texte şi lucrări clasice făcând parte din această şcoală.

Şcoala Taoistă a Realităţii Complete este în general împărţită în două tradiţii de bază, cea de Sud şi cea

de Nord. Oarecum mai vechea tradiţie de Sud îşi are rădăcinile în opera lui Zhang Boduan (Chang Po-tuan, (983-

1082) a cărui capodoperă "Înţelegând realitatea" este considerată una dintre lucrările clasice ale alchimiei

spirituale taoiste care este studiată şi de către taoiştii din Tradiţia Nordică. O altă lucrare de alchimie spirituală a

aceluiaşi autor, "Tratat de patru sute de ideograme asupra Elixirului Auriu" este de asemenea larg apreciată şi

studiată de către taoiştii ambelor tradiţii.

Tradiţia Nordică a Şcolii Realităţii Complete îşi are rădăcinile în opera lui Wang Chongyang (Wang

Che, 1113 - 1171), în special prin lucrarea sa Cincisprezece declaraţii asupra întemeierii unei învăţături. Se

crede că Wang a studiat cu Lu Dongbin (Lu Tung-pin), marele maestru cunoscut ca Străbunul Lu. Numele

acestuia este asociat cu integrarea budismului şi confucianismului cu taoismul antic, pentru a produce germenii

noii alchimii spirituale a Taoismului Realităţii Complete. Se crede că Wang Chongyang a studiat chiar şi cu

profesorul lui Lu, iar mai târziu el însuşi a învăţat numeroase personaje celebre din tradiţia taoistă.

Înţelegând realitatea; Învăţături interne ale taoismului; Vitalitate, energie şi spirit; Spiritul lui Tao;

Surorile nemuritoare; Cartea echilibrului şi armoniei; Secretul Florii de Aur reprezintă versiuni în limba

engleză a lucrărilor de şi despre Străbunul Lu, Wang Chongyang, Zhang Boduan şi alţi adepţi ai Şcolii Taoiste a

Realităţii Complete.

Gruparea taoistă a Porţii Dragonului, al cărei succesor este Wang Liping, a fost un vlăstar al tradiţiei

Nordice a Şcolii Realităţii Complete. Întemeietorul său în secolul al treisprezecelea este maestrul Chang-chun,

care a fost unul dintre cei mai străluciţi discipoli ai lui Wang Chongyang. Chang-chun, Maestrul Eternei

Primăveri, a fost unul din înţelepţii care l-a sfătuit pe Genghis Khan să păstreze vechea civilizaţie a Chinei după

cucerirea sa de către mongoli, cu peste opt sute de ani în urmă. Genghis Khan l-a numit pe Chang-chun

supraveghetor al religiilor în China, gruparea Porţii Dragonului jucând astfel un rol esenţial în conservarea

culturii chineze.

Taoiştii îi atribuie lui Chang-chun partea esenţială a lucrării Călătorie spre Vest, o poveste simbolică ce

rezumă învăţături taoiste, budiste şi confucianiste. Călătorie spre Vest a fost popularizată ca piesă de teatru în

timpul dinastiei Yuan (1277-1377) şi apoi a fost dezvoltată în timpul dinastiei Ming (1368-1644) într-unul din

cele mai renumite şi populare romane ale literaturii chineze. În lucrarea Vitalitate, energie şi spirit, tradusă şi în

limba engleză, pot fi găsite comentarii despre semnificaţia spirituală internă a Călătoriei spre Vest, scrise de

către Liu I-ming, un maestru din a unsprezecea generaţie a grupării Porţii Dragonului.

4

Supravieţuitor al tumultuoasei ere a Marii Revoluţii Culturale, Wang Liping are reputaţia de a fi

maestru al unor foarte neobişnuite categorii de cunoştinţe şi capacităţi. În calitate de Transmiţător antrenat în

mod special, el continuă tradiţia Porţii Dragonului de menţinere şi îmbunătăţire a ştiinţelor taoiste. În

completarea activităţilor sale de predare şi vindecare şi a muncii sale de recompilare a învăţăturilor taoiste,

Wang Liping este consilier al multor comitete oficiale consacrate cercetării în medicina chineză, dietă şi alte

elemente ale culturii chineze în mod tradiţional integrate în taoism. El este, de asemenea, soţ şi tată.

De-a lungul vremurilor, a devenit o obişnuinţă pentru taoişti să proiecteze şi să folosească diferite

formate educaţionale în concordanţă cu principiile originale de flexibilitate enunţate de vechiul clasic Lao-tzu

sau în Dao De Jing. În scopul unei proiectări moderne a învăţăturii Porţii Dragonului, maestrul Wang Liping

prezintă un nou cadru filozofic, menţionat sub numele de lumea triplă.

Primul nivel al lumii triple constă în trei tărâmuri: oameni, întâmplări şi lucruri. Acesta este un nivel al

experienţei care are atât formă, cât şi substanţă, care este accesibil simţurilor umane obişnuite şi instrumentelor

ştiinţifice ce au fost inventate pentru a extinde şi mări paleta acestor simţuri.

Nivelul de mijloc al lumii triple constă în cele trei tărâmuri ale cerului, pământului şi umanităţii. Acest

nivel de experienţă include ceea ce are formă dar nu are substanţă, şi ceea ce are substanţă dar nu are formă.

Acesta este deja un nivel dincolo de domeniul înţelegerii obişnuite. Ceea ce are formă dar nu are substanţă este

precum visurile; ceea ce are substanţă dar nu are formă este numit vitalitate, energie şi spirit.

Cel mai înalt nivel al lumii triple constă în cele trei tărâmuri ale universului, timpului şi spaţiului. Aceşti

termeni, aşa cum sunt folosiţi aici în contextul taoismului, nu au exact aceeaşi semnificaţie aşa cum sunt înţeleşi

în mod obişnuit. Considerate a fi domeniul a ceea ce nu are nici formă nici substanţă, cele trei nivele superioare,

aşa cum sunt experimentate prin practica taoistă, sunt mult mai vaste şi mai bogate decât ceea ce este în mod

obişnuit experimentat prin simţuri ca fiind universul, timpul şi spaţiul. Acesta este tărâmul lui Tao.

Ca şi în cazul tuturor tiparelor de lucru taoiste, acest sistem filozofic nu este stabilit în scopul

condiţionării doctrinare sau conceptualizării abstracte, ci, mai degrabă, este proiectat ca un mijloc eficient de a

structura cunoaşterea, practica şi experienţa. Este necesară cultivarea specială a acestor facultăţi chiar pentru a

percepe ceea ce este dincolo de concepţiile obişnuite; deci direcţia necesită un fel de indiciu care nu poate fi

descris exact.

Aşa cum se va vedea în această carte, care descrie întâmplări uluitoare în decursul antrenamentului

maestrului Wang Liping, fiecare nivel al sistemului corespunde anumitor exerciţii taoiste, nivele de percepţie şi

modalităţi de auto-perfecţionare. Astfel, sistemul conduce mintea din tărâmul cunoscutului în tărâmul

necunoscutului, prin dezvoltarea şi rafinarea capacităţilor care în mod obişnuit zac adormite în starea

necultivată.

Această carte ilustrează ceva din posibilităţile taoismului la care se face aluzie în unele lucrări clasice,

printr-o remarcabilă poveste a unui vrăjitor modern aparţinând acestei tradiţii. De-a lungul său, cartea descrie

condiţiile din China, în trecut şi în prezent, personalităţi remarcabile ale anilor trecuţi, principii şi practici ale

nemuritorilor taoişti, originile învăţăturilor Porţii Dragonului precum şi noi viziuni asupra potenţialului uman şi

posibilităţilor acestuia în viitor.

5

Partea I

Intrarea pe Cale

6

道

1

Căutarea învăţătorilor

În anul 1960, pe un pisc al unui munte sacru, ascuns întregii lumi, a avut loc unul dintre cele mai

semnificative momente din istoria secretă a Chinei. Noaptea era luminată strălucitor de lună, briza oceanului

răcorind aerul în mod plăcut. Trei bărbaţi în vârstă, singurii moştenitori ai unei cunoaşteri străvechi, stăteau în

faţa unei peşteri secrete pe sfântul Munte Lao, în adâncă meditaţie.

Muntele Lao sau Lao Shan în limba chineză nu este foarte bine cunoscut multor persoane din afara

Chinei. Pentru localnici este sursa celei mai bune ape; pentru iniţiaţi şi pelerini, el reprezintă unul dintre cele

mai sacre locuri ale taoismului, tradiţia originală a Chinei, cea mai veche ştiinţă a lumii. Muntele Lao are

deschidere către mare în două locuri, în est şi în sud; abrupt şi impunător, el pare că se ridică chiar din fundul

oceanului. Muntele este presărat cu bolovani enormi şi stânci uriaşe şi acoperit cu tot felul de plante şi copaci.

Valurile mării bubuie la picioarele sale, nori albi îi încercuiesc mijlocul. Când stai pe versantul muntos

aţintindu-ţi privirea către mare în timp ce răsare soarele simţi un enorm sentiment de transcendenţă dincolo de

lumea obişnuită. Astfel, Muntele Lao a devenit preţuit de căutătorii taoişti ca un loc pentru cultivarea conştiinţei

şi dezvoltarea naturii lor esenţiale.

De-a lungul secolelor, mulţi maeştrii taoişti de renume au practicat ştiinţele lor secrete pe Muntele Lao.

De-a lungul anilor, multe mănăstiri taoiste au fost construite pe munte; există, de asemenea, multe peşteri

secrete în defileuri, acoperite de frunzişuri şi viţă de vie, extrem de dificil de atins şi cunoscute doar de puţini

oameni.

Cei trei bătrâni care stăteau pe munte în acea noapte luminoasă din 1960 erau maeştrii ai grupării Porţii

Dragonului din cadrul Şcolii Taoiste a Realităţii Complete, deţinători ai unor secrete şi capacităţi considerate de

mult timp legendare.

Zhang Hodao, Călător al Infinitului, era un Transmiţător din a şaisprezecea generaţie a grupării Porţii

Dragonului. În vârstă de 82 de ani la acea vreme, el fusese pe vremuri un doctor renumit al curţii imperiale în

timpul dinastiei Qing (1644-1911). Acest călător era denumit, în mod tradiţional, Doctorul Straniu.

Wang Jiaoming, Călător al Seninătăţii Pure, era un Transmiţător din a şaptesprezecea generaţie a

grupării Porţii Dragonului. Discipol al Marelui Maestru Zhang Hodao, el avea atunci 72 de ani. Fost instructor

la Academia Militară Huangbu, el era un expert avansat în artele marţiale. Era de asemenea expert şi în calcule

şi era cunoscut sub denumirea de Calculatorul Straniu.

Gu Jiaoyi, Călător al Vidului Pur, era un alt discipol al lui Zhang Hodao, şi fusese ales, de asemenea, ca

Transmiţător al celei de-a şaptesprezecea generaţii a grupării Porţii Dragonului. El avea o metodă unică de a

vindeca boala prin acupunctură fără ca, de fapt, să introducă ace în corp; din acest motiv, el era în mod curent

cunoscut sub denumirea de Acupunctorul Infinit.

În decursul anului ce trecuse, cei trei maeştrii taoişti au fost absorbiţi în consultări secrete în legătură cu

o problemă de maximă importanţă nu numai pentru ei, ci şi pentru întreaga lume. Având o vârstă înaintată, ei

încercau să găsească un succesor, o persoană care ar urma să poarte cunoaşterea care i-ar permite să devină un

Transmiţător din cea de a optsprezecea generaţie a grupării Porţii Dragonului.

Şcoala Taoistă a Realităţii Complete a fost întemeiată cu nouă secole în urmă, când China de nord,

tărâmul şi centrul cultural străvechi al poporului chinez, a fost invadată de războinicii călăreţi ai stepelor.

Misiunea şcolii în timpul crizei a fost să păstreze nu numai învăţăturile interne ale taoismului, dar şi învăţăturile

secrete ale budismului şi confucianismului.

Taoiştii din Şcoala Realităţii Complete socotesc cinci persoane ca fiind Cei Cinci Străbuni Nordici:

Wang Xuanbu, Zhongli Quan, Lu Dongbin, Liu Haizhan şi Wang Chongyang. Şapte discipoli străluciţi ai

maestrului Wang sunt cunoscuţi ca Cei Şapte Înţelepţi Nordici.

7

Printre aceşti şapte se numără Qiu Chuji, mai popular cunoscut ca Changchun, sau Adevăratul Om al

Eternei Primăveri. El a fost întemeietorul grupării Porţii Dragonului cu opt sute de ani în urmă. Atât de mare era

reputaţia Adevăratului Om al Eternei Primăveri încât Genghis Khan l-a chemat în Asia Centrală şi l-a numit,

sub el, drept lider peste toate religiile din China.

Secrete neconcepute chiar de către chinezi, ca să nu mai vorbim de occidentali, se află păstrate în

gruparea Poarta Dragonului chiar şi în zilele noastre. Atât de mare era puterea acestor învăţături interne încât

aceşti trei vechi maeştrii ai celor de-a şaisprezecea şi a şaptesprezecea generaţii au petrecut nenumărate ore în

meditaţie profundă pentru a rezolva problema găsirii unui moştenitor al acestei cunoaşteri.

O parte din ştiinţa secretă a Porţii Dragonului se află într-o carte cu modele simbolice, cunoscută sub

denumirea de Configurarea şirei spinării1. Folosită în trecut pentru analiza tendinţelor şi previziunilor unor

evenimente, această carte deosebită a fost în mod intenţionat deformată în urmă cu peste şase sute de ani printrun

plan imperial ascuns, ca parte a unei campanii mai largi de ţinere a populaţiei în ignoranţă şi sclavie. Din

fericire, integritatea originală a cărţii a fost păstrată intactă în gruparea taoistă a Porţii Dragonului, ce îşi

propusese misiunea de a păstra cunoştinţele ezoterice.

Noul Transmiţător la care s-au gândit bătrânii s-a dovedit a fi un tânăr pe nume Wang Liping, care avea

11 ani în 1960. Wang Liping s-a născut în 1949, chiar la mijlocul anului lunar. Oamenii care îl cunoşteau

spuneau că el era diferit chiar de când era copil. Era capabil întotdeauna să găsească lucruri prin preajma casei

şi niciodată nu se înşela, găsindu-i pe partenerii săi de joacă de-a v-aţi ascunselea, indiferent de cât de bine se

ascundeau aceştia.

Wang Liping s-a născut într-un mare oraş din nord-estul Chinei, iar mai târziu s-a mutat, împreună cu

părinţii săi, într-un vechi oraş-fortăreaţă situat lângă faimosul Munte Veşnic Înzăpezit, Changbai Shan. Prin

zona oraşului-fortăreaţă curge Yongding, Râul Tulbure, care izvorăşte din adâncurile Muntelui Veşnic

Înzăpezit. Cu muntele în spate şi râul în faţă, oraşul-fortăreaţă emană o forţă energetică extraordinară în

atmosferă. Este numit Oraşul Cărbunelui, având „aurul negru” în pământ, şi a prosperat foarte mult în timpurile

noastre. În acest nou oraş dintr-o veche fortăreaţă a trăit Wang Liping cea mai mare parte a vieţii sale.

Familiile Wang constituiau un important clan în acea regiune, unul al cărui strămoşi au fost renumiţi pe

vremuri. Pe timpul tatălui lui Wang Liping familia sa nu mai era ca odinioară, dar acesta reuşise totuşi să

absolve Colegiul Industrial Fengtian, lucru considerat o importantă realizare în acele vremuri.

Mama Wang era o femeie blândă şi echilibrată. Ea a dat naştere la patru fii şi două fiice, cu toţii plini de

viaţă şi robuşti, cu excepţia celui de al doilea fiu, Liping, care era slab şi neputincios. Când Liping avea un an a

izbucnit un incendiu în casa familiei Wang. Pierdut în agitaţia creată, copilul Liping s-a ars la cap. Deşi arsura

s-a vindecat, copilul a continuat după aceea să sufere de dureri de cap, iar vederea i-a fost şi ea afectată. Mai

mult, spre îngrijorarea mamei sale, niciunul dintre doctorii consultaţi nu fuseseră în stare să-l ajute pe băiat.

Familia Wang avea mulţi copii, iar către sfârşitul anilor '50 şi începutul anilor '60 viaţa de zi cu zi în

China era grea. Încă din copilărie micul Liping era blând şi ascultător protejându-i pe fraţii şi surorile mai mici.

El se purta la fel şi cu prietenii şi colegii săi de joacă din împrejurimi. Ori de câte ori vreun alt copil dorea ceva

şi se întâmpla ca Wang Liping să aibă, îl dăruia cu inima uşoară.

Într-o zi din toamna anului 1962, pe când familia Wang servea prânzul, s-a auzit la uşă o voce strigând:

„Vă rog, ceva de mâncare!”. Viaţa fusese foarte dificilă în ultimii ani şi mulţi oameni fugeau de mizerie căutând

mâncare peste tot, de la câmpiile centrale până în nord-est. Ori de câte ori oamenii veneau la uşă cerşind, Mama

Wang dăruia ceva cu bucurie, pentru a-i ajuta.

De această dată a fost Liping cel care s-a ridicat primul auzind strigătul cerşetorului la uşă. Înainte ca

mama sa să se poată ridica de la masă el deja apucase câteva chifteluţe din legume şi se îndrepta către uşă cu

ele. Când deschise uşa, Liping fu uimit de ceea ce văzu. În faţa uşii stăteau trei bătrâni. Ei arătau destul de

diferit faţă de tipul de oameni care veneau de obicei şi cerşeau. Aceşti bătrâni păreau blânzi şi binevoitori şi deşi

1 Titlul în textul tradus în limba engleză este „Figuring the Backbone”.

8

hainele le erau uzate şi zdrenţuite ei stăteau drepţi ca şi tinerii, cu ţinuta fermă şi sigură, cu o prezenţă ce emana

un aer de vigoare şi putere.

Cei trei bătrâni întinseră mâinile după chifteluţele aduse de Liping. Înfulecându-le pe loc, fără niciun

cuvânt cei trei bătrâni îşi întinseră mâinile din nou, ca şi când ar cere mai mult.

Oarecum descumpănit, Liping intră înăuntru fără a sta mult pe gânduri şi le aduse mai multe chifteluţe.

Exerctitii qigong pentru hepatita

Qigong

BA DUAN JIN 9

Qigong

4.Bufnita inteleapta uitandu-se in spate

Suprasolicitarea indelungata, atat fizica dar si emotionala produce conform unor clasici taoisti o acumulare negativa in cele cinci organe interne.De asemenea, o prezenta indelungata a celor 6 emotii, poate duce la o dereglare a energiei interne si la disfunctii aferente.Acesta forma a fost creata exact pentru a contrabalansa efectele negative descrise mai sus.

Deschide ochii, si tu ai datoria sa devii o Fiinta Adevarata

Qigong

Adevarata libertate exista numai in iubire...

Qigong

BA DUAN JIN 8

Qigong
3.Separand cerul si pamantul

Aceasta forma actioneaza in special asupra energiei splinei si stomacului.In medicina traditionala chineza splina este un organ yin, fiind originea sangelui , si guvernand transformarea si transportarea.Ea extrage esenta din mancare, esenta ce este transformata mai tarziu in qi si sange.De asemenea sub denumirea de splina in MTC se integreaza si pancreasul.Secretia asociata cu acest organ este saliva.Se deschide in gura si se manifesta pe buze.

BA DUAN JIN 7

Qigong
2.Tragand cu arcul

In timpul acestui exercitiu ochiii trebuie sa urmareasca linia imaginara trasata de sageata.Se inspira pe miscarea de intindere a arcului, iar expiratia se realizeaza pe gura.Se actioneaza asupra plamanilor prin extinderea capacitatii toracice, si prin exersarea partii superioare a corpului.In medicina traditionala chineza, se afirma ca plamanii guverneaza qi-ul, si regleaza transformarea si miscarea apei in organism. Deschiderea plamanilor se face prin nas. De asemenea ei guverneaza pielea si parul de pe corp.Secretia asociata cu plamanii este transpiratia.

BA DUAN JIN 6

Qigong

Beneficii

1.Doua maini sustinind cerul

In majoritatea textelor clasice se afirma importanta acestei forme pentru stimularea canalului triplu incalzitor(Sanjiao),

care are legatura cu inima, plamanii si

stomacul.Aceasta denumire are legatura si cu faptul ca acest canal este implicat in controlul unor

procese

metabolice.Traditional, exista trei "spatii de ardere":

a) Shang Jiao sau incalzitorul superior, corespunzand cavitatii toracice.Acest spatiu include plamanii si inima fiind asociat cu respiratia.

b) Zhong Jiao sau incalzitorul mijlociu, corespunzand partii superioare a cavitatii dorsale.Acest spatiu includeWei( stomacul) ,PI( splina), dar careia i se potriveste mai bine termenul de " sistem pentru absorbtia de nutrienti", fiind asociat cu procesul de digestie.

c) Xia Jiao , corespunzand partii inferioare a cavitatii dorsale.Aceasta zona include intestinul subtire, intestinul gros, rinichii, vezica urinara, si este asociata cu procesul de eliminare.

Denumirea de sanjiao este folosita pentru acest canal al mainii, datorita efectelor generalizate asupra celor trei zone descrise anterior.

In timpul miscarii este bine sa inspirati (shi qi) cand ridicati mainile, si sa expirati (hu qi) atunci cand le coborati. Unii instructori recomanda respiratia invers abdominala, numita si respiratia taoista( pe inspiratie se se retrage usor abdomenul inferior, in zona xia dan tian, iar pe expiratie se relaxeaza).

In literatura de specialitate exista numeroase referiri la aceasta forma sub diferite denumiri:

"-sustinand cerul cu mainile pentru a regla toate organele interne;

-sustinand cerul pentru a imbunatatii functionarea triplului incalzitor;

-apasand cerul cu ambele maini;

-sustinand cerul, sustinand vidul;

-ridicand cerul."

( dupa Michael Garofalo)